Prea multe indicii mă fac să cred în destin! Par oleacă nebun? Nici măcar nu am apucat să beau o bere.
Cert este că eu mereu am avut sentimentul că voi reuși să las o urmă pe unde calc. Fără falsă modestie, prezența mea deobicei inspiră respect și voie bună, dar să încep printr-o scurtă istorioară .
Am apărut pe lume pe 04.07.1987, da ziua Americii și un Rac pur. Mama îmi povestea că la acea vreme ar fi urmat să devin „marinar” (avortat), pentru că mai aveam doi frați mai mari de 13 și 10 ani.
Dar cum de totuși scriu acest articol? Îmi povestea mama că în momentul sarcinii a avut un vis.
Era undeva la țară, la casa părintească unde a visat că i-a venit să meargă la toaletă, când să se ducă femeia să își facă nevoile, au apărut în vis Bunica ei, sora bunicii ei și străbunica care i-ar fi zis „Nu te duce mama, dacă te duci, te luăm cu noi” , ele fiind moarte la acea vreme.
Tata, era în tură de noapte, era maistru CTC la Trefo Galați. Când să iasă dimineața din tură observă mare zarvă la poarta fabricii. Polițiștii tocmai scoteau o femeie moartă care a încercat să avorteze.
A sărit repede gardul fabricii și a fugit acasa spunând mamei „Cum am crescut 2, mai creștem unu”.
Chestii de astea stranii au mai fost în familia mea. Mama era la muncă la CFR în gara Barboși triaj, ațipise, s-a trezit țipând „Cutremur” iar colegii abia o calmase, la scurt timp după ce a ajuns acasă, celebrul 1977 și-a făcut apariția.
Eu am visat încăperea din SF Parascheva cu 5 ani înainte să calc prima data acolo, aveam 12 ani când am călcat în ea.
Apoi o chestie nasoală, de multe ori mă suna maică-mea „Ești bine? ” Da mama ce ai? „Sigur, simt ceva…”
Așa era, de două ori am avut accident, odată îmi dădusem demisia de la Peco și de 2 ori luasem amendă…începeam să cred că nu mai are rost să o mint :))
În fine să revin, m-am născut, tânăr , chipeș și frumos. Dar ce nume să îi punem, își zic adulții, păi Adrian.
Nana mea (a murit) a zis Adrian că așa mai chema pe nuștiu ce rudă. Din alint la ăla de făcea certificatele de naștere m-a declarat Andrei, pe nimeni din tot neamul meu nu l-a mai chemat Andrei până la mine.
Bun, mă cheamă Andrei din accident, sunt născut pe 4 Iulie, știți ce este pe 4 Iulie în fiecare an?
Sf. Andrei, Arhiep. Cretei; Sf. Cuv. Marta.
E una din zilele care nu își schimbă niciodată data. Trec și peste asta, trec și peste mătușa mea stranie care știe să dea în cărți și boabe de popușoi. Odată când eram mic mi-a dat în grăunțe, zicea ceva că m-am născut să fiu lider. Căcat aveam 16 ani și m-a pus să fumez în fața ei ca să nu îi mai fur țigările, nu îmi păsa mie de graunțele ei.
Am trecut peste toate, nu prea am luat în serios, din întâmplare dau de o chestie cu „Ce sfânt îți ocrotește zodia”, dă mă sa dau un click:
Rac
Zodia Racului este protejata de Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei, care a manifestat in timpul vietii un comportament tipic acestor nativi: dragoste de oameni, familie si patrie, sensibilitate, introspectie si iubire neconditionata.
That shit blow my mind! Sursă
Ok acum mă gândesc că nu prea ar trebui să le iau în seamă, însă sunt prea multe adunate și toate sunt prea concentrate fără marje. Adică nu sunt născut pe 5 și mă cheamă Andrei, sunt pe 4 și mă cheamă Andrei, fiind și Sf Andrei, fiind și Rac cu acest ocrotitor Andrei, adică plm?!
Din curiozitate, voi aveți sau știti persoane cu asemenea chestii definite de precizie?
Eu personal nu cred că ai mei nani au gândit atât de profund, nu cred că știau că pe 4 iulie e Sf Andrei ARHP, nici că SF Andrei e ocrotitorul zodiei, etc.
Mai ales că maică-mea nu avea de ce să înventeze faza cu Adrian. A culmea, cunosc cel puțin 10 persoane care îmi zic Adi, fără să îmi știe povestea.
Ultima fază a fost astăzi când am vb cu un coleg de la București, îl sun , îi zic că sunt Andrei, vorbim.
După 30 de minute mă sună „Salut Adrian” , WTF?!?!?!