După ce Jon a descoperit acel dosar secretizat , a încercat să meargă mai departe pentru a traduce și textul Kuphela ubaba wethu onganquma.
Așa l-a întâlnit pe profesorul Kant, un bătrânel la circa 60 de ani, prof Kant a studiat toată viața lui ocultele vechi religioase.
– Jon, textul este din limbajul Zulu Kuphela ubaba wethu onganquma înseamnă „Doar tatăl nostru poate decide”
– Înțeleg însă nu are nici o logică, de ce aș găsi asta într-un dosar secretizat?
– Păi unde l-ai găsit?
– Într-o peșteră din Brand, de fapt peștera era un laborator secret.
– Posibil ca cineva să încerce să producă un experiment, o armă ceva.
– Ce armă să producă? Am găsit urme de MDMA
– Interesant, dar știi că MDMA poate elimina orice formă de durere omenească și practic devii imun la lovituri?
Jon deja pare mai nedumerit, își aduce aminte că odată vizita Germania, a avut ca misiune găsirea unor tablouri de valoare despre care se spunea că Hitler le-ar fi ascuns bine în timpul războiului.
În căutările lui a dat de un buncăr ciudat, pe stâlpii de la intrare erau pictate simboluri ciudate, însă tot acolo a aflat că Hitler făcea experimente pentru a produce super soldați, mai exact doctorii naziști încercau să aducă morții la viață iar mișcările și pulsul le erau antrenate de injecțiile de adrenalină și droguri.
„Nu pot să cred că ar putea exista o conexiune, refuz să cred asta”
Jon se întoarce în oraș pentru a da o mână de ajutor.
Fratele lui Dan îl aștepta, oamenii au început să se revolte pe străzile orașului, foametea punea stăpânire pe ei.
Jon și Dan organizează o vânătoare în pădurea învecinată
– Încercăm să vânăm orice animal și pasăre, avem nevoie de hrană.
– Dar Jon, nu prea știm cum să vânăm, nu am mai făcut asta.
– Nici cum se moare de foame nu știm, dar vezi că învățăm repede!
În timp ce oamenii se organizau, Dan vede un porc mistreț și pleacă în goană spre el.
Jon strigă după Dan să aștepte pentru că pădurea este deasă și nu este ok să se aventurieze singur.
Dan, un tip înalt se pierde rapid în desimea pădurii până când din neatenție cade într-un luminiș.
Este rănit, nu se poate ridica așa că țipă după Jon „Jonnnnnnnnnn, Jonnnnnnnnnnn sunt aici jossssssss”
Jon aude strigătele fratelui său însă pădurea are ecou și nu își dă seama din ce direcție vin strigătele de ajutor.
După câteva ore de căutări, Jon îl găsește pe Dan:
– Hai, pune brațul după gâtul meu și să mergem că s-a întunecat.
– Ești nebun Jon, ai venit după mine singur? Suntem doi fraieri în mijlocul nopții intr-o pădure pe care nu prea o cunoaștem
– Așa este, hai să căutăm un loc sigur și să înoptăm aici.
Se pun la baza unui copac foarte mare, Jon își indeamnă fratele să doarmă pentru a-și recăpăta puterile în timp ce el face pază.
Când aproape să adoarmă, Jon aude niște zgomote, „pare a fi un animal, sper să nu fie animalul care a atacat acei paznici din Brand„.
Frunzișul începe să se miște, perechi de ochi sclipitori încep să își facă apariția, Jon îl trezește pe Dan și îl pune în gardă.
Jon apucă repede o creangă în flăcări și o aruncă către frunziș, ochii dispar.
– Dan ar trebui să ne urcăm în copac, nu suntem în siguranță aici jos.
– Stai calm, după cum au fugit de foc, probabil erau 2-3 lupi.
– Lupii nu pândesc așa și așteaptă să atace, ceva nu este în regulă.
S-a făcut dimineață, Jon își agață fratele de braț și pornesc că tre oraș.
Pădurea este toată răvășită , pe drum găsesc numai leșuri de animale sfârtecate.
– Lupi Dan? Ce lupi ar face mizeria asta?
– Nu știu dar altă explicație nu am.
– Animalele astea arată fix ca paznicii din Brand, sfâștiați la fel, ceva nu este deloc ok.
Trebuie să ajungem urgent să prevenim populația…..
Va urma!