Scrisoarea III – Mircea Badea chiar el

La celulă bate’n gratii
Un tânăr cu ochii’n lacrimi

Tu ești Mircea?
Da măi Boss,
Veni’și se te pup în dos
Și sunt tare supărat,
Pe bloggeri sunt ofticat

Ce e Mircea, ce păți’și?
Râd ăștia de mine’n țară
Râd copii pe afară
Și pe net mă’njură lumea rea
Că nu știu să țip ca Firea

Nu șțiu Felix ce să fac
Nu știu cum o să mai scap
Daca îi înjur nu’i bine
Fac mai mult raiting ca mine
De’i ignor nu’i bine iară
Nu mă mai lasă mama afară

Spune tu Sfinția ta,
unde să mai pot pupa?

Măi Mircică ascultă bine
I-al pe Gadea și veniți la mine
După 3 aplecăciuni
Sunteți gata de minuni
Fundul ăsta moaște va fi
Când afară voi ieși

Bine Felix, îți promit
Că nu scapă blogger nepedepsit
Am început cu Zoso, Arhi și Mariciu
De m-au mă strigă „Păcăliciu'”
Am sa caut bloggeri mai mici
Să arăt ca am carici

Vezi Mircică, nu înjura prea tare
Că te trimite mă-ta la culcare
Și cine mai face „În gura presei”
Alintând a mele fese?

Am plecat Măria Ta
Cu al tău ordin în gând
…Dați-ar Dumnezeu pământ

Salut 👋
Îmi pare bine să te cunosc.

Înscrie-te pentru a primi conținut nou pe email. Vei primi un singur email pe săptămână cu ultimele articole.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.