Rar reușesc să mă sensibilizez când văd chestii în jurul meu, deobicei mă înmoi foarte tare atunci când sunt chestii de viață, chestii simple prin care oamenii devin mai fericiți.
Stau în Iași cu chirie, scara în care locuiesc are 30 de apartamente. Pentru aceste 30 de apartamente avem o femeie de serviciu. O bătrână care pare a avea circa 70 de ani. Nu știu dacă este vârsta reală sau așa a făcut-o viața să arate.
Pentru serviciile doamnei plătim 6 lei/lună de apartament. Înțeleg de la administrator că femeia nu mai are și alte scări în care să facă curat, asta este singura scară. Deci un venit de 180 lei pe lună.
Tot administratorul îmi povestea că locatarii nu plătesc nici acești bani, că sunt locatari care spun că ei își pot da cu mătura singuri în fața ușii. Aceștia plătesc într-un final dar plătesc când își aduc aminte, aș fi curios dacă ei ar fi plătiți când își aduce patronul aminte, cum ar reacționa?
În fine, acestei doamne prietena mea îi mai dă câte un 5 lei când o vede, din milă și din respect. Am obiceiul să îmi scot sacul de gunoi pe scară seara sau dimineața, astfel când plec la 8:30 la muncă să îl iau să îl arunc la ghena de gunoi.
De foarte multe ori nu îl mai găsesc la ușă, săraca femeie se simte datoare să ne ducă și gunoiul, chestia asta m-a făcut să mă simt prost.
Ieri dimineață s-a întâmplat iar, așa că am căutat-o prin tot blocul și i-am dat 10 lei. Nu mai luasem contact cu ea, nu știam la ce să mă aștept.
Când i-am înmânat banii nu am zis nimic, nu știam ce să zic, eram fără glas.
– Vai mama, mulțumesc, mulțumesc mult mamică. Cum te cheamă?
– (Emoționat) Stau la apartamentul….
– Nu mama, cum te numești?
– Andrei tanti
– Andrei, sfântul Andrei, ocrotitorul nostru mamă, să îți dea dumnezeu sănătate, o să mă rog pentru tine.
Am rămas marcat, toată ziua am stat să mă gândesc ce am făcut atât de special. Îs 10 lei, nu își poate lua mare lucru de 10 lei.
Apoi mi-am dat seama că pentru tanti, 10 lei sunt o avere. Probabil obișnuită să fie umilită de sistem și societate, femeia a învățat să supraviețuiască cu 180 lei care nici ăia nu vin la timp. Administratorul îmi spunea că de multe ori pune de la el să întregească suma.
Dacă împarți 180 lei la 20 de zile lucrătoare, dă 9 lei pe zi. Acei 10 lei pentru femeia asta a reprezentat venitul pe o zi de muncă.
Am mai avut acțiuni „caritabile”, anul trecut am vrut să ajut la ShoeBox Galați însă am refuzat să fiu prezent când se duc cadourile la copii, am refuzat tocmai pentru că nu acceptam să fiu martorul unor drame.
10 lei, te uiți în portofel și vezi că ai mai mulți de 10 lei. Mergi la cumpărături și dai mulți, mulți de 10 lei. Sunt doar bani, noi îi facem iar ei ne asigură traiul, dar niciodată nu m-am gândit că unul din cei 10 lei din portofel poate aduce atâta emoție unui om.