Cum a fost asasinat oraşul Tecuci

Aş putea vorbi de zeci de oraşe ucise, situaţia este asemănătoare în toată ţara. Am vrut prima dată să scriu despre Roman, un oraş asasinat de marile companii metalurgice, unde din 1992 şi până azi au plecat de acolo peste 50% din populaţie.
Însă am ales Tecuci, pentru că aici se pot schimba lucrurile cu puterea populaţiei.

Tecuciul este un orăşel mic din judeţul Galaţi. Un orăşel ce a fost odată târg, orăşel important ţinând cont de tranzit.
Tecuciul trăia odată din negoţ însă în zilele de astăzi s-a dezvoltat.
Până acum câţiva ani Tecuciul era înfloritor. Colegiul Național de Agricultură și Economie producea ingineri, aceştia mergeau pe tarlalele învecinate şi susţineau economia. Ţăranii din imprejurimi îşi munceau pământurile, recoltele le scoteau în pieţe. Astfel Tecuciul era prosper. De aici s-a dezvoltat o întreagă economie. Pieţele au devenit mai mari, ţăranii s-au mutat în orăşel şi şi-au deschis afaceri, banii intraţi au dus Tecuciul spre un alt nivel. Construcţii, service-uri auto, fabrici. Lângă Tecuci se află satul Matca (celebru pentru roşii), practic Tecuciul trăia din ce ştia mai bine, din munca ţăranilor şi negoţ.

Acum 2-3 ani au venit la Tecuci marile supermarketuri, Kaufland, LIDL, Penny. S-au dezvoltat mici centre comerciale. Oamenii din Tecuci, mai de la ţară au fost curioşi şi au păşit pragul acestor marketuri.

La intrare o mare varietate de culori şi produse. La început tecuceanul curios a cumpărat, apoi şi-a dat seama că are tot ce vrea pe câteva rafturi şi a renunţat la hală şi tarabă. Ţăranul care până ieri muncea recolta şi o vindea în piaţă s-a văzut nevoie să strângă marfa, magazinul nu o dorea că aduce din altă parte.

Tecuceanul tot din market cumpără, ţăranul nu mai vinde în piaţă şi nici nu mai munceşte pământul că nu are de ce.
Liceul nu mai produce ingineri, nimănui nu’i mai foloseşte calificarea. Service-urile s-au închis, blocul de la intrare (odată plin de viaţă) este acum doar o clădire gri fără geamuri.

Oraşul este acum tranzitat doar de oamenii de pe lângă oraş şi tir-uri. Afacerile locale au dispărut brusc, odată cu ele şi locurile de muncă, fără locuri de muncă oamenii s-au retras iar la ţară unde viaţa e mai ieftină.

Aşa a ajuns ca în Tecuci un apartament cu 2 camere să coste 15.000 de euro, pentru că oricum nu îl cumpără nimeni.
Matcaşii s-au reorientat, şi-au dezvoltat propria economie şi au adus cumpărători externi. Dar asta nu mai ajută Tecuciul.

Marketurile susţinute de o cifră de afaceri imensă şi-au permis să tot facă reduceri la produse până când au făcut populaţia să devină dependentă de ele, apoi s-au asigurat că doar ei pot vinde ceva în piaţă.
Acei bani produşi de ţărani se întorceau în economie, de aici se dezvoltau alte locuri de muncă şi afaceri mici. Însă banii produşi de supermarketuri nu se întorc în economie, ei merg către conturile companiilor mamă din afara graniţelor. Nu se mai dezvoltă nimic, practic se storc şi ultimii bani. Nu mai sunt sute de locuri de muncă ci doar câteva zeci. Până şi banii încasaţi de supermarketuri sunt puţini dar nu contează, ei sunt singurii furnizori şi acum pot vinde ce vor la ce calitate vor, populaţia este sărăcită şi lipsită de alternative.

Magazinele nu înregistrează pierderi, reduc costurile şi stocurile.

Ce pot face oamenii din oraş? Să încurajeze iar ţăranii să producă. Ar putea începe prin târguri de produse făcute în curtea lor, apoi să cumpere frecvent doar de la aceştia până când tanti Maria care cultiva ceapă acum câţiva ani să înceapă să cultive iar.
Ce s-ar întâmpla? În primul rând ţăranul şi-ar munci iar pământul iar banii scurşi spre ajutoare sociale ar fi mai puţini. Apoi toţi ţăranii ăia ar putea pune iar negoţul pe picioare, ar începe să investească iar, s-ar dezvolta iar mici afaceri şi implicit locuri de muncă.

Populaţia a distrus oraşul,tot ea îl poate repune pe picioare. Cât timp terra ne mai suportă, resurse avem.
PAre un lucru imposibil? Nu este. Avem impresia că în market găsim produse mai ieftine? Da, au fost când au apărut.
Fă-ţi mâine cumpărăturile din piaţă, cumpără ceapa, cartoful, morcovul, carnea, etc de la micii comercianţi producători iar peste o săptămână cumpără şi din market şi trage linie.

EX: Ieri la Kaufland Iaşi cartofii erau 1.29 Km , în saci erau doar cartofi moi şi stricaţi. De la tarabă îi iei cu 90 de bani şi îi mai şi alegi.

Deci avem puterea de a schimba automatismele economiei, problema e că suntem prea comozi să ne implicăm.

M-am legat strict de mâncare dar se aplică şi industriei textilă, construcţii, panificaţii, etc.