Dupa cum am promis, blogul asta nu va contine doar continut din industria muzicii ci si articole subiective, obiective, rationale sau mai putin rationale.
„Aruncati cu pietre’n mine„, probabil ca voi incepe sa adun ceva antipatii datorita faptului ca m-am alaturat vietii politice, de fapt abia m-am inscris in partidul conservatorilor urmat, cred eu sa cresc.
Desi in timpul campaniilor am refuzat bani in schimbul promovarii unor candidati din campanii deoarece nu am vrut sa fiu asociat cu nici un personaj politic, saptamana asta am decis ca daca tot sunt anul doi la Relatii Internationale si Studii Europene atunci sa fructific ceea ce invat si sa nu ma multumesc doar cu o diploma fara valoare.
Sincer sa fiu imi plac relatiile internationale, insa sunt constient ca in viata reala nu e nimic la fel de frumos precum prezentarile academicienilor.
Am mai luat decizia asta si datorita faptului ca am renuntat la ideea de a mai candida la Academia de Politie, scarbit fiind de tacticile aplicate anul trecut, gen intarzierea examenului cu 6 ore, ridicarea masinilor candidatilor, etc.
Cred ca totusi ceva in tara asta se poate schimba si daca noi astia tineri care suferim datorita proastei administrari a tarii nu facem nimic, atunci cine?
Ca popor , ne-am cam obisnuit sa pretindem fara a oferi nimic, tinerii din tara asta nu pot spera niciodata la un viitor mai bun daca suntem toti nepasatori si alegem doar sa fugim din tara.
Eu personal nu vreau sa fug din tara, vreau sa traiesc in tara mea.
E adevarat ca locurile de munca acum se dau doar pe relatii, e adevarat ca toti cer experienta desi tu abia ti-ai terminat studiile, insa toate acestea se intampla datorita plafonarii noastre.
Ai nostri parinti si-au cam implinit viata, ne-au educat, crescut si imbracat. Acum noi astia persecutati ar trebui sa luam atitudine, pentru ca noi simtim din plin cat de prost este administrata tara.