Unde am disparut 2 ani?

de

Inainte sa imi incep povestea vietii in aventura cibernetica, vreau sa mentionez ca initial am dorit sa imi fac aparitia iarasi fara sa atrag prea multe priviri, dar cum inevitabil am prieteni 🙂 Gabriel Ursan, perseverent de fel, m-a vazut si m-a dat de gol, toata misiunea de 007 s-a dus pe apa sambetei. Tot el m-a provocat sa imi motivez absenta de neconceput din online.
Incep cu scurtul meu istoric, apoi voi ajunge la disparitia ChucKy-zaurului.
Undeva pe la sfarsitul anului 2008 discutam cum un prieten despre chestiile astea cu site-uri, bani, monetizare. Ba omul imi parea smecher pe felie asa ca i-am zis ca vreau sa ma bag, dar mi-a zis ca „Nu are rost sa fac un site, iti dau eu un domeniu si te joci pe el”, bai si daca imi place? „Iti iau domeniul si iti faci tu unul”. Si asa a fost, a ales unul cu staif, mi-a dat profitslice.com, nu avea gara cu ce scriam eu dar el stia ce face. Am inceput ca orice mic blogger, postari video, link exchange, leapsa, etc. Ce m-a propulsat repede a fost ca am cascat gura la oamenii buni din blogosfera si nu mi-a fost rusine sa apelez la ei. Dupa multe luni de munca si pasiune, blogul adunase 300-400 de unici si ceva PR 3,venise si o oferta de cumparare de 300 Euro pe domeniu asa ca detinatorul mi-a zis „A venit timpul sa iti iei domeniu, am alte planuri cu domeniul asta”. Ce era sa fac? Mi-am cumparat cKy.ro , prescurtarea de la Chucky, omul mi-a pus 3 luni redirect si am inceput in noua casa.
Creseala mea irecuperabila a fost ca am ramas totusi pe hostingul lui. Mare prostie! Pentru ca am inceput sa scriu pe cKy.ro cu si mai multa ardoare.
Incepusem sa mai cunosc cum merg treburile, ma axasem rau pe recenzii muzicale si imi pierdeam timpul pe la concerte sa pentru a povesti oamenilor cine a cantat si cum a fost. Incepusem colaborari, organizasem 2 concerte la Galati, eram bine. Pana cand a venit plata scadenta a hostingului, omul imi cerea mai mult de cat cereau firmele de specialitate, i-am zis ca nu ii dau banii aia, sa imi dea arhiva (iar prostie, nu aveam acces deplin) si sa ma mut. Dupa ceva cearta, mi-am mutat blogul dar fara arhiva, asta era prin 2010 daca tin bine minte. Ma terminase, nu mai aveam chef sa scriu, munca mea de 2 ani de zile disparuse. Chiar imi pierise orice chef, nu imi mai veneau idei, asa ca am disparut pana prin februarie 2011, scriam fara chef si eram mai mult concentrat pe pokerul online. Am jucat intens si ma apucasem sa scriu si pe blog despre asta, ma gandeam eu sa fac un blog de poker ca tot nu mai aveam arhiva. Uimitor am facut si banuti din blog, desi traficul era varza, dar am mai prins un articol platit pentru o casa de pariuri, am luat 300 Euro pentru un link in blogroll de la un site online de poker. Deci se mai misca treaba. Apoi prin Mai 2011 tot asa jucam intens si am strans 1000 $ din poker, am disparut….dar nu din motivul invocat de ala de la Polimedia.ro care zicea ca mi-am luat camila si am disparut. Am disparut pentru ca imediat la jumatate de luna m-am angajat ca Agent Vanzari, am vrut din tot sufletul sa imi iasa bine incat sa nu ma mai intorc niciodata la taximetrie. Si am facut-o, in mai putin de 1 luna si jumatate am devenit al doilea agent din tara , din acea companie. In ianuarie 2012 am fost promovat supervizor si a urmat o munca titanica, trebuia sa imi fac echipa si sa construiesc totul pe scheletul meu. Am reusit si asta. Prin aprilie 2012 am vrut sa ma apuc iar de scris, nici nu am dat bine publish unui articol legat de RCS vs Antena Group ca a doua zi nu mai aveam blog. Din nimic imi afisa pagina alba, eu nu puteam accesa blogul si uite asa mi-a taiat iarasi craca. Eu nu m-am agitat, mi-am vazut de cariera si bine am facut. Acum in momentul asta, cel din spatele acestor randuri a perseverat si a ajuns locul 2 si ca supervizor, nu ai cum sa nu te mandresti cand stii cat ai muncit.Apoi am tras tare sa imi iau licenta, bine am facut un 9.66 n-are cum sa nu iti gadile mandria.Astea sunt motivele principale, cam din aceste motive am disparut.
Ce m-a facut sa ma intorc? Nu ai cum sa iti uiti pasiunile atat de usor, nu ai cum! Am contactat firma de hosting, m-au ajutat sa imi recuperez contul (imi virusase blogul si toate browserele ma respingeau, nu s-a putut face nimic pana cand nu s-a sesizat firma de hosting si l-a inchis), l-a urcat iar si am inceput timid, cu idei, frustrati, chestii pe care le cred eu interesante.
Am inceput cu o pofta unica, am dat publish dupa publish, ma incapatanez sa citesc zilnic zeci de bloguri…asta e alta discutie, am sa public si un articol „De ce e bine sa ai blog”.
Acum ma vad luand calul de ham si pornind iarasi de la 0, ma chinui sa public articole cat mai bune calitativ incat tu cititorule sa poti reveni cu placere aici.

Si am si un vers pentru toata povestea asta, atunci eram mai tinerel, acum :
So wake me up when it’s all over
When I’m wiser and I’m older
All this time I was finding myself
And I didn’t know I was los

Salut 👋
Îmi pare bine să te cunosc.

Înscrie-te pentru a primi conținut nou pe email. Vei primi un singur email pe săptămână cu ultimele articole.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

6 comentarii la „Unde am disparut 2 ani?”

  1. Lidia se trezi ,privi perna inca neuscata de atatea lacrimi si se ridica.Facu un dus,apoi se opri o clipa in fata oglinzii.Vazu un chip palid, cu ochii incercanati si pleoapele umflate. Adormise plangand,dupa ore chinuitoare ,iar acum oglinda ii arata o stafie.Ochii caprui isi piedusera din stralucire, parul batea in ape doar din cauza luminii ce se reflecta pe oglinda,cadea parca intr-o cascada pe umerii ei goi,rotunzi;in bucle castanii, ravasite de nenumaratele lupte cu ea insasi.Se vazu neajutorata si izbucni iar in plans.
    Se auzi o sonerie ,semn ca era asteptata la cafea.Prefera sa bea intai cafeaua si sa ia micul–dejun mai tarziu.Se opri din plans.Nu accepta ca cineva sa o vada atat de distrusa, cu atat mai putin Antonela si Florin care ar fi asaltat-o cu intrebarile.Se spala pe fata cu apa rece ,ce o mai inviora putin,se pieptana si isi dadu pe buze cu un ruj rosu pal,dupa care mai arunca o privire in oglinda.Stafia disparuse,acum era un portret de Da Vinci,frumoasa,demna,usor palida,cu privirea de asta data hotarata.
    Se imbraca intr-o rochie alba ce-i punea in evidenta trupul mladios,care desi contrasta usor cu pielea ei aramie,nu ii accentua paliditatea, si cobori scarile.
    –Buna dimineata ,doamna.
    –Buna dimineata ,Antonela.Ce mai fac cei mici? Nu i-am mai vazut prin living-room,sunt bine?Sper sa nu fie raciti. S-a cam racit vremea .Si acum e perioada virozelor.
    –Nu, nu va faceti griji ,sunt bine, sanatosi.Doar ca le-am interzis sa mai vina in living pentru a nu va deranja.
    –Stii bine ca imi sunt dragi,cum se descurca la scoala?
    -Cristi e in al noulea cer ca ieri a luat un zece la matematica,materie ce stiti ca i se parea insuportabila pana cand domnul Stefan nu i-a adus un profesor particular. Antonela continua sa vorbeasca dar Lidia devenea din ce in ce mai palida.Numele lui Stefan o biciuise atat de crunt incat se dezechilibra.
    –Doamna, doamna, nu va simtiti bine?Intinse mana rapid si o sustinu pe Lidia.Antonela intrase in panica si incepu sa tipe.
    –Florine,Florine, cheama–l repede pe domnul Stefan sau un alt doctor,doamna a lesinat.
    Florin intinse mainile spre Lidia pentru a o duce in brate,insa Antonela se opuse.
    –Du-te tu ,nu mai pierde timpul,o duc eu pe doamna sus.
    O aseza pe Lidia pe parchet ,usor,si alerga la bucatarie.Se intoarse cu un pahar cu apa rece pe care-l varsa fara mila pe fata stravezie a Lidiei.Acum parea si mai palida si rece,incat Antonelei ii fuse teama ca murise.Se apleca si-si puse urechea pe pieptul Lidiei .Inima nu ii mai batea,sau poate pur si simplu nu o mai auzea din cauza plansului ce o inneca. Treziti de tipetele mamei lor Cristi si Ana navalira in living-room, incremenira pentru o clipa si apoi izbucnira in plans.Ana alerga la mama sa si printre lacrimi o intreba:
    -A murit mama?Doamna Lidia a murit?
    Antonela striga cu ultimile puteri:
    -Cristi ia-o pe Ana de aici si adu-mi un pahar cu apa rece.
    Cristi trase de Ana care era prabusita pe Lidia si striga necontenit :
    -Nu muri,nu muri,te iubim mult, nu muri…Mama te va salva Plangea si dadea cu pumnii ei micuti in pieptul Lidiei .
    Cristi aduse paharul cu apa cerut ,pe care Antonela il arunca pe fata Lidiei,o lua apoi pe Ana si o duse in bucatarie.
    –Cristi,ai grija de Ana ,nu o mai lasa in living.
    Micuta se impotrivi o vreme dar apoi se cuibari la pieptul fratelui ei plangand.
    Antonela insfaca in graba sticla cu otet si alerga la Lidia,inca intinsa pe jos si neinsufletita.Paloarea ei era acum vinetie,gura crispata .Antonela ii ridica putin capul si i-l puse in poala ei ,varsa otet in palma si il duse la nasul Lidiei in speranta ca mirosul intepator o va trezi.Lidia nu reactiona.Antonela puse mainile pe pieptul Lidiei si incepu sa apese in disperare.Ii stranse nasul intre degetele ei tremurande si ii sufla aer in gura.Apoi iar ii apasa pieptul cu putere.
    Doctorul se lasa asteptat.Antonela se ingrijora si mai mult, daca era posibil ,la gandul ca Florin in graba sa nu fi pierdut controlul volanului si in loc sa ajunga la medic, sa-si fi sfarsit cursa intr-un copac.Incerca sa-si alunge aceste ganduri din minte si incepu sa se roage,facand in continuare acele manevre neintelese ,pe care acum le repeta mecanic.Lidia deschise ochii si o auzi pe Antonela bolborosind cuvinte neintelese.Incerca sa se ridice,dar corpul nu o asculta,fiecare muschi se impotrivea vointei ei. –Doamna nu va consumati puterile,va voi duce eu sus. Desi Antonela avea cam aceeasi statura ca si Lidia ,era putin mai robusta dar totusi , femeie ,gasi puterea de a o ridica pe Lidia in brate,o urca scarile poticnindu-se la fiecare treapta si temandu-se sa nu o scape,o stranse si mai tare ,deschise usa cu un cot si o puse pe Lidia pe pat.Auzi vocea Lidiei ca prin vis.
    –Stefan,Stefan…si nu mai intelese nimic. –Da,doamna,ii voi scrie domnului Stefan ,il vom anunta ,nu va mai ganditi…
    -Nu,nu Stefan sa nu afle (spuse Lidia cu vocea stinsa ,dupa care cazu intr-un somn profund).
    Antonela auzi masina si alerga sa deschida.Florin,insotit de medic alergau spre usa.Il recunoscu.
    –Lidia e sus ,si-i arata medicului camera, dupa care se prabusi in bratele lui Florin.
    –Am crezut ca a murit,Florine,am crezut ca Lidia a murit…Acest inger ce ne-a ocrotit era sa moara…Numai Dumnezeu stie cat o iubim si de ce a vrut sa ne-o ia. De ce ,Florine,de ce?
    -Trebuie sa-l intrebam pe Stefan,Antonela.De ce Lidia a ajuns in aceasta stare.
    –Nu Florine,nu il putem intreba nimic…Lidia m-a rugat ca el sa nu afle,nu am intrebat-o de ce pentru ca era destul de obosita.
    –Curios,pentru ca ei au fost tot timpul impreuna si niciodata nu si-au ascuns ceva .Dar…ii vom respecta dorinta si sunt sigur ca atunci cand va prinde puteri ne va da o explicatie logica. Vazura cum medicul iesea din camera Lidiei,iar fata lui crispata si preocupata nu prevedea nimic bun.
    –Spuneti-ne ce s-a intamplat? Cum a fost posibil asa ceva…?
    -Intai as dori sa-mi spuneti ce s-a petrecut in clipele in care ai ramas singura cu ea.
    –Bineinteles,dar mai intai,Florine as dori sa mergi la copii sa vezi cum se simt.Au vazut intreaga tragedie si sunt ingrijorata pentru ei.E mai bine ca astazi sa nu mearga la scoala,sunt inca in stare de soc.
    –La fel pot spune si despre tine Antonela,te-as ruga sa te odihnesti dupa ce imi vei fi povestit ce s-a intamplat.
    Antonela ii relata fiecare pas printre sughituri,pana la venirea lui.Apoi,tacu…
    -Dupa cate inteleg,ceea ce imi povestesti,imi intaresc banuielile.Nu sunt sigur ca a fost un infarct,sau un stop respirator ,ceea ce este cert este ca i-ai salvat viata.Dai aceste medicamente dupa cum scrie pe aceasta reteta.Eu voi reveni maine dimineata.
    –Oh,nu ,va rog!Nu ne mai lasati singuri .Va punem la dispozitie o camera de oaspeti daca vreti.Dar va rugam,suntem convinsi ca si Lidia va accepta ,chiar daca nu ea v-a chemat.Vom fi si noi mai linistiti si doamna sub o supraveghere mai buna. –Bine,atunci voi reveni in aceasta seara Mai am de vazut cativa pacienti,dupa care voi merge la hotel sa-mi aduc cateva lucruri.
    –Va multumim din suflet!
    -Lidia doarme profund ,va rog sa o lasati sa doarma ,dar din cand in cand sa ii supravegheati somnul.
    Antonela il conduse la usa si il privi cum se indeparteaza.Doctorul era un domn distins ,inalt,cu umerii lati,brunet ,iar ochii lui albastri ascundeau multe taine ;erau de nepatruns,in schimb privirea lui parca te sfredelea vazand nu numai ce gandesti ci toate gandurile tale pe care pana si tu le-ai uitat.Era imbracat intr-un costum impecabil de titan negru ,cu o camasa albastra si o cravata indigo,ce se potriveau perfect cu ochii sai.
    Parea abia a se fi trezit,apoi se reinstala in fotoliul din camera ei .De teama de a nu se repeta criza ,refuza sa se odihneasca si o privea pe Lidia cum doarme.Ii parea ca seamana cu Alba-ca-Zapada in somnul ei adanc.Nu si-o putea inchipui pe Lidia atat de neajutorata,mai ales pentru ca stia ca are o fire hotarata.Nu o auzise niciodata ca i-ar fi rau,sau ca ar fi durut-o cevaTot timpul era cu zambetul pe buze,in miscare,era omniprezenta.Uneori chiar venea sa o ajute le bucatarie sau verifica lectiile copiilor.Acum ,de cand plecase Stefan,se inchisese in camera ei,sau in biblioteca,dar ceea ce era mai rau este ca se inchisese in ea insasi.Banuia ca se intamplase ceva intre cei doi soti,insa nu indraznise niciodata sa intrebe de ce natura erau problemele lor.Stia ca acum el locuia la hotelul din oras,dar ii promisese ca nu ii va spune Lidiei.Era foarte neobisnuit,insa se conformau dorintelor lor ,fara a pune intrebari.Stefan obisnuia sa o ia si pe Lidia in calatoriile sale de afaceri;insa acum ea ramase acasa.Nu stia de ce insa instinctul ei feminin ii spunea ca ceva nu e in regula intre cei doi,poate chiar ca era posibil sa se fi certat destul de crunt.Dar nu i-ar fi trecut prin cap ca ar fi posibil sa nu mai fie impreuna.
    Auzi soneria de la intrare si,cu grija,iesi din camera Lidiei.Era doctorul.
    –Buna seara ,va asteptam.
    –Buna seara,cum se simte Lidia?S-a mai trezit?
    -Nu ,doarme,si uneori suspina prin somn,de parca un demon ii bantuie visele.
    –Sa speram ca va redeveni persoana care e ,la fel de surazatoare.Acum probabil ca boala e de vina.
    –Poate,dar devenise abatuta cu o luna inainte …inainte de…si nu-si mai gasi cuvintele ,asa ca spuse un hotarat “inainte”,ca o fraza .Am presupus ca afacerile nu merg bine.Dar acum nu mai cred ca e vorba doar despre afaceri.Banii nu au contat niciodata atat de mult pentru ea incat sa ajunga sa se imbolnaveasca din acest motiv.
    –Poate va dori candva sa ne povesteasca secretele ei,dar acum e momentul sa luptam pentru a o readuce printre noi.As dori sa o mai vad odata ,sa-mi fac o parere asupra starii ei actuale.
    –Da,dar mai intai sa va arat camera .V-am pregatit-o pe cea mai apropiata camerei ei.Sunt despartite doar de biblioteca…Sa fiti mai aproape daca va avea nevoie de dumneavoastra. –Foarte bine ai facut,multumesc.Totusi cred ca in noaptea aceasta nu voi dormi ,voi ramane sa o supraveghez.Primele 24 de ore de la acest stop respirator ii pot salva viata sau,dimpotriva.Sunt hotaratoare.
    -Dar sunteti obosit,voi ramane eu cu ea.
    –Nu, nu sunt mai obosit ca tine.Si fiecare minut poate conta.Si asa imi fac griji ca poate ramane cu sechele din cauza neoxigenarii creierului din timpul stopului.Dar nu e cazul sa te ingrijorez si mai mult decat esti deja…Nu mai stau la discutii,eu sunt medicul si eu stiu cel mai bine ce e de facut.Ai avut ocazia sa o ai in grija ta ,dar ai insistat sa vin aici pana se restabileste complet…Iti amintesti?Daca tot sunt aici lasa-ma sa imi fac pe deplin datoria.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.