Eu sunt un tip care gândește mult, de foarte multe ori gândesc mai mult de cât trebuie.
Deși sună frumos când zici că ești un om care gândește (unii ar traduce prin faptul că ai ceva minte), nu este tocmai un avantaj. Cu cât gândești mai mult cu atât îți pui mai multe piedici.
Universul este într-o continuă dezvoltare, alertă aș spune și nu are timp să mă aștepte pe mine să întorc coala pe toate părțile.
Din acest motiv oamenii de reacție au succes. Un om de reacție dacă are o idee o aplică instant fără să stea pe gânduri, vede el după ce e bine și ce nu.
Un om care gândește prea mult, macină ideea, privește în ansamblu, se gândește cum ar fi peste x luni de când a aplicat ideea și de multe ori preconizează fals și niște rezultate. Din acest motiv oamenii care gândesc prea mult, ajung să nu mai pună în aplicare ideile.
Când mi-am luat casă am stat și m-am gândit pe toate părțile, de vreo 3 ani mă tot gândeam. Mereu aveam diverse scenarii în minte, preconizam bugetele pe 5 ani, îmi imaginam ce va fi și cum va fi. Din acest motiv după 3 ani mi-am zis „În stilul ăsta nu o să îmi mai iau nimic niciodată” și am acționat. Acum după un an, rezultatele nu sunt așa cum le vedeam, totul este ok.
La câteva luni după mine și-a luat și un amic casă, tipul deși are venituri mult sub mine, nu s-a gândit prea mult, a luat-o și aia e. Culmea nici el nu o duce rău. Deci ce zic? Că nu a irosit 3 ani de aiurea.
Dacă rezultatele ar fi fost dezastruoase în ambele cazuri, am fi găsit o soluție, dar dacă nu făceam nimic, nu avem nimic, nici măcar un eșec.
Este bine să gândești, să planifici, să știi care îți sunt limitele dar până aici. Nu aprofunda.
Eu personal tot încerc să mă schimb. Totul ține de reacție. Dacă aș reacționa mai des fără să gândesc prea mult în ansamblu, aș avea mai mult succes.
Acum 10 luni am primit o nouă poziție, tocmai pentru că eram un om care aplica orice , doar că și atunci gândeam mult dar ideile ajungeau la restul după ce mă asiguram eu în sinea mea că sunt bune.
Acum la noua poziție fac greșeala să gândesc prea mult. De exemplu am văzut că lucrurile nu sunt ok în departament, gândind prea mult mi-a luat 4 luni să dau un om afară și încă 6 să îl dau pe al doilea.
Dacă reacționam de la început, acum economiseam 6 luni de zile, echipele mele erau mult mai puternice și mai important, nu mai eram luat la 11 metri de către conducere fix pe chestia asta, că mi-am trebuit prea mult timp să acționez deși știam cum stau lucrurile.
Morala : Prostul sare gardul pentru a scuti din timp, dacă dă de câini vede el cum scapă.
Gânditorul face calcule, cât ar economisi dacă sare gardul? Dacă dă de câini, nu ar fi bine să aibă un os ceva? De care os? Dacă îl mușcă, nu ar trebui să aibă niște pastile? Dar care ar fi timpul dacă ar ocoli? Dacă ar ocoli nu ar fi prea lung drumul? Dacă dă de un râu în față? Să treacă înot sau să facă o plută? De care plută? Cred că ați înțeles!
Of ce semanam.
Pai eu încerc sa mă lepăd de satan al gandurilor:))