Nu pot să nu recunosc că fenomenul ăsta a drogurilor mă neliniștește cumplit. La început de an școlar ni se explica regulamentul școlii, printre altele era specificat și consumul de droguri.
Așa cu un zâmbet pe jumătate de gură spuneam toți „nu e cazul la clasa 0”, dar oare așa o fi? Probabil da, nu este încă cazul la clasa 0, dar dacă se întâmplă deja în acea școală? Cât va dura și până la clasa 0?
Statul a cam eșuat, nu văd campanii serioase de prevenire, nu văd nimic introdus în programa școlară, pică pe noi.
Problema e că nici noi nu cred că suntem foarte pregătiți, cum fac prevenire la un copil de 6 ani? Mintea mea îmi spune să încep ușor, ușor să îl expun la imagini, să îi arăt efectul lor.
Dacă îl expun ușor la imagini, poate în subconștient se înrădăcinează ceva și va reține pe viitor. Dar nu sunt chiar sigur că este o metodă bună!
Sau poate este dar….cum să dai copilului astfel de imagini? Sunt dure, ei sunt fragili, nu știm dacă vor reacționa cum am vrea noi, gen să se sperie și să tragă o concluzie.
Iată că scriu aceste rânduri și cu speranța că poate alții au alte experiențe, poate au idee ce ar putea face sau caută și ei soluții cum caut eu.
Pe site-ul Agenției Antidrog am găsit asta :
În cadrul proiectului ,,EU ŞI COPILUL MEU”, părinţii participă la şedinţe de informare, educare şi conştientizare cu privire la efectele consumului de droguri, iar consilierii şcolari, psihologii, asistenţii sociali şi cadrele didactice titulare, care îşi desfăşoară activitatea în unităţi şcolare cu clasele V-VIII sau în Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, sunt formaţi de specialiştii ANA, în vederea dezvoltării unei resurse de specialitate pentru implementarea proiectului.
Voi ați auzit de ășa ceva în școli? Eu nu! Și dacă tot recunoaștem că este o problemă majoră și „pregătim” dascăli, oare nu ar fi ok să facem o materie din asta?
Cred cu tărie că cea mai mare problemă în transmiterea mesajului e alarmismul. Dacă chemi pe unu să vorbească copiilor și va începe cu : o să mori! Mesajul are toate șansele să fie ignorat și să ambiționeze copilul mai tare să încerce.
De ce? Pentru că acel copil se va uita în jur, e puțin probabil să vadă un mort în gașca lui sau poate el consumă deja, nu a murit nimeni. El va asocia acel mesaj cu minciuna iar când se va ajunge în acel stadiu final este deja prea târziu.
Mai consider că mesajul trebuie să plece puțin din substrat, așa consider dar nu înseamnă că știu cum.
Ce ne făcea pe noi să fumăm de mici? Ideea că am crescut, că suntem puternici, apartenența la grup, șmecheria, nu? Cred că și la droguri cam la fel pornesc toate.
Mai ales dacă în grup unii se simt „superiori” și sunt vedetele grupului. Cred că de aici ar trebui început. Explicat că alea sunt false impresii, dar cum faci asta cu un copil când lui îi validează credința tot ce e în jurul lui?
Ascunderea subiectului iar nu este o soluție, dacă noi evităm să discutăm ei vor ajunge oricum la informație. Problema e, la ce informație ajunge? Cum o va colecta, cum o va asambla?
Dacă ajunge în zona neagră a internetului e clar, acolo va primi doar „informații de bine” și tu nu poți exagera cu exemplele pentru că riști să fii invalidat rapid și să prefere acele informații în detrimentul tău.
Cumva ar trebui să găsim tăria să deschidem subiectul, să explicăm exact ce stare și ce face fiecare drog, dar real, nu minciună.
Deci, păreri, idei?
Degeaba te educa scoala daca parintii nu se implica . Educatia in mare parte se face acasa , nu la scoala . Cei 7 ani de acasa se invata acasa nu la scoala iar parintii sau apartinatorii sunt de vina daca u copil a ajuns sau va ajunge sa se drogheze
Educatia unui copil se face acasa si singurul responsabil pentru un copil care se drogheaza este parintele , nu scoala sau societatea
Nu e chiar asa, nu am zis ca trebuie sa il educe scoala sa nu se drogheze ci statul daca tot nu a reusit sa opreasca fenomenul, macar sa il previna.
Poti sa ii dai cea mai buna educatie, sunt fragili iar copii in general sunt rau, marginalizeaza repede alti copii.
Nu poti cere unui copil ratiune, sa isi bage picioarele in grupul ala daca sunt prosti, el va siti nevoia sa fie intr-un grup si ca sa fie acceptat, va incerca cacaturi.
Statul te ajuta cu programe , daca acei copii iau de bun tot ce vad pe la scoala sau prin mediul online sau pe la parinti nu ai ce preventie sa mai faci
Daca copilul isi vede parintii cum se drogheaza , cum beau , cu siguranta acel copil o sa ajunga si el sa devina consumator
Faza e ca cei mai multi nu si-au vazut parintii drogandu-se, mai ales ca parintii lor nu aveau acces la droguri. Anturajele si socialele. Iar statul nu are programe, tocmai asta am cautat. Are doar niste brosuri cu text aiurea, nimic concret, nimic faptic.
Ca să o luăm așa mai corect, cred că educația începe de mic, unde el va face ceea ce vede în casă că se face, când vin cunoștințe, prieteni de familie. Dacă vede vreun fumător lângă el, va încerca și el.
Măsuri trebuie luate la nivel de școală, grădiniță, comunitate. O dată ce un copil o ia pe calea bună și se maturizează, e mai sigur pentru el, că nu-i vor trebui „stimulente” toată viața.
Bun, peste tot va fi inconjurat de droguri, mai devreme sau mai tarziu. Unii zic ca e ok da incepi preventia de pe acum. Ok, dar cum? Il iau de maini pe strazi sa vada oameni lati si sa ii explic? Incep sa ii arat poze cu efectele? Mi ca e prea mic.