De când sunt mai implicat civic sau chiar politic am învățat niște lucruri și cumva mă și definesc „Nu am cum să o duc bine dacă ceilalți o duc rău”
De multe ori sunt solicitat să ajut, să intervin pentru o problemă, să îmi dau cu părerea, o informație etc.
Dureros este că după ce se rezolvă problema aia punctual, acei oameni parcă dispar din societate, le piere vocea.
Știți când anunță o primărie de exemplu „am făcut parcul X” că încep ăia „da… bine, că eu am strada în nămol”.
„Daa… parc ne trebuia că nu am trotuar”, „nu am x” – fiecare gândește strict pentru necesitatea lui punctuală.
Îmi aduc aminte că se discuta despre un cartier cu 40 de blocuri, s-a și votat, vor fi afectate mai multe străzi, trafic etc. Câți oameni s-au adunat? 20 din care 10 erau reprezentanții unui partid.
De ce? Pentru că pe restul nu îi interesa, dar când au ei o problemă, se așteaptă să se coaguleze toată comunitatea.
Așa că, nu am cum să o duc eu mai bine vreodată dacă vecinul meu o duce rău. Nu am cum să am eu un trafic corect dacă la două străzi nu e la fel.
Nu pot eu să am trotuar dacă vecinul merge prin noroi, poate folosesc și eu drumul lui.
Nu pot eu să deschid o cafenea dacă în jurul meu zace sărăcia. Mă fac frizer? Pe cine tund dacă ceilalți se tund acasă?
Asta nu prea înțelegem noi ca societate! Nu am cum să fiu eu ok dacă în jurul meu e prăpăd! Trebuie să gândim ca un întreg.
Trebuie să ne gândim că întreaga comunitatea trebuie să fie bine, să funcționăm și atunci o voi duce și eu mai bine.
Am salar? Am mașină? Am casă șmecheră? – dar tot nu am parc, asfalt, canalizare, clinică etc deci, îmi lipsesc lucruri.
Deci, cum aș putea să o duc bine în astfel de condiții? Nu am cum, trebuie să o ducem toți bine!
Asa e si viata la bloc atunci cand sunt adunari generale si la un bloc unde sunt 276 de proprietari , doar maxim 16 oameni vin la adunarea generala
E la fel și la case, la bloc e mai nasol că dacă ai 10 inși cu datorii, blochează tot
Depinde acum si de numarul de apartamente . Daca e un bloc mic cu putine apartamente da se blocheaza dar daca e un bloc mare cu multe apartamente 10 restantieri nu prea se simt . In blocul in care stau , avem peste 20 de restantieri si nu este o problema atata timp cat restantierii sunt dati in judecata
Am stat în chirie într-un bloc de 10 etaje, mereu se plângea administratorul…acum, na, depinde cum gestiona situațiile
Sa îți fie bine, dar nu mai bine decât mie, măcar la nivelul asta daca ar fi, și tot ar fi bine …. Din păcate cei mai mulți…. Sunt educați să fie individualiști…..
Cum să învăț colegul nou? Cum sa facă mai bine? Pai daca se fac disponibilizări într-o zi? Sa plece el! Pentru că el nu știe! Sau daca nu știe? Va fi dat afara, deci eu îmi pot angaja mătușa! Nu vrei sa ști de cate ori am auzit asta! Și apoi aceeași oameni! Nu mai pot, muncesc cât 10! Pai? Nu tu vrei sa fi singurul deștept?
Sau…. Atribuții cu totul diferite, dar mătura de 15 ori în 8 ore, pentru a o vedea șeful că are activitate!
Lista poate continua, dar în principiu eu am fost mereu pro evoluție, educare, autoeducare, educare și colectivă acolo unde a ținut de mine, evoluția împreună etc… Vreau sa avansez, dar întotdeauna depășind pe alții, nu distrugând pe ceilalți, pentru a fi eu sus! Vreau sa fiu fericita, dar in așa fel încât toată lumea să fie în siguranță! Și când spun toată lumea, mă refer la toată lumea!
Nu as putea fi vreodată fericita cu gândul că pentru a ajunge sa obțin ceva, cineva, fie și necunoscut, a avut de plată, într-un mod negativ…
Revenind.. la subiectul tau! Oamenii sunt educați că odată ce au obținut ceea ce cred ei că le este necesar.. altceva nu mai contează!
Și dacă de unde au obținut ce cred ei că au nevoie, nu revendică nimeni nimic, atunci de ce ar depune vreun efort?
Sau, dacă cine ar trebui sa ii forțeze, nu are la îndemână o metodă prin care să poată constrânge asumarea (metoda legală de exemplu) doar cu vorbe nu obține nimic!
In același timp avem și celălalt tipar, care…. Dacă doamne ferește ajunge sa aibă puterea de control, dintr-o pisica blândă, se transformă în ceva de neimaginat!
Și eu am talentul de a recunoaște astfel de oameni, și… De ai face să creadă că îi cred 😁. Mă distrez maxim cu asta 😅.
Eu ție îți spun un lucru! Ști ce avem noi in comun? Sunt amândoi oameni unicat! Nu mai există pe planeta asta nici o alta Ema, si nici un alt Bucur!
Nu îți pierde energia! Aruncă toate prototipurile care te îndepărtează de esența ta autentică! Și încearcă să ramai cât mai original!
Gâlceavă va fi! Dar nu te indentifica cu lucrurile care nu sunt in controlul tau!
Nu am zis sa nu încerci să intervi pentru îmbunătățirea lor, ci doar sa nu te identifici cu părerile sau faptele care tu nu le-ai putea concepe, nu sunt ale tale!
De exemplu, mi-a zis odată un amic, ce ma revăzut după mulți ani:
Ema te-ai schimbat! Mult!
I-am răspuns da! De haine! M-am dezbrăcat de hainele altora și m-am îmbrăcat cu hainele mele! Ști ce bine e? Eu îmi port propriul meu brand! Îți recomand să faci și tu asta! Metaforic vorbind, știu că înțelegi tot ce spun 😁.