Auzim pe la toți dubioșii că suntem sclavii europei, că nu ni se dă nimic și că mai mult ni se ia. Aberații, pe cifre am primit mai mult de cât am dat, de vreo 3 ori mai mult.
Știți vorba aia „prost să fii, noroc să ai”? România cam este în situația asta. Pe lângă ciclurile clasice a fondurilor europene, ne-a pus Dumnezeu mâna în cap și cu PNRR.
Un mare sac de bani în schimbul unor măsuri decente, cum ar fi reglementarea pensiilor publice, creșterea bugetului pe educație, de astea simple rău.
Comisia Europeană ne arată cât de slabi suntem, avem la dispoziție 29 de miliarde de euro și am accesat doar 2.4 miliarde.
E ca și cum patronul ți-ar pune pe masă o sumă importantă, dar îți cere să vii curat la muncă, să fii parfumat, să îți faci curat acasă, să îți speli mașina….. și tu, totuși refuzi, vii cum vii, doar te-ai spălat pe dinți și plângi că nu ai bani.
României i-au intrat în conturi, potrivit datelor publice, circa 9,5 mld. euro, din PNRR până în acest moment. Conform execuţiei bugetare, însă, s-au cheltuit doar un sfert din aceşti bani, adică 2,4 mld. euro în 2022, 2023 şi 2024 cumulat. În aceste condiţii, România trebuie să cheltuie în următorii doi ani şi jumătate restul de 26,6 mld. euro, sau pierde banii, pentru că PNRR, cel puţin conform negocierilor actuale, nu poate fi derulat mai departe de 2026 inclusiv şi ultima investiţie trebuie finalizată până se încheie acest termen. sursă ZF
Românii au o problemă și cu spălatul pe dinți, și cu spălatul la sub braț, dacă ne uităm la vânzările de pastă de dinți, apă de gură, periuțe de dinți, săpun de toaletă și deodorant.
Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista..
Ca să fie mai aproape de realitate, parabola ta ar fi așa:
Patronul îți pune pe masă o sumă importantă, pe care o primești doar după ce îndeplinești condițiile: curat, parfumat, curat acasă, spălat mașina. Doar că acasă nu ai mai făcut curat de 10 ani și ai și gândaci, trebuie mai întâi să faci o deratizare și dezinfectare, abia apoi faci curat – și n-ai bani de asta. N-ai bani nici de parfum, poate doar de un deodorant ieftin, sperai să primești de la patron bani ca să poți cumpăra. Mașina e stricată, trebuie s-o repari înainte să mergi cu ea la spălătorie. Din nou, ca să primești banii trebuie mai întâi s-o repari pe cheltuiala ta, dar tu n-ai bani și nici nu știi s-o repari singur.
Morala e că pentru a primi bani trebuie să rezolvi o parte din problemele pe care sperai să le rezolvi cu banii primiți. Iar ZF nu vă spune că o aplicație de finanțare durează câțiva ani, de obicei cam cât programul de investiții. Sunt curios cum au intrat banii României în conturi și ce fel de conturi sunt alea, că UE îți decontează, nu îți trimite bani să faci ce crezi tu cu ei.
Sunt 2 tipuri de finantari. Cea prin care asa cum zici tu, iti repari masina pe banii tai iar patronul iti deconteaza dupa si apoi cea prin care patronul iti cere un deviz de service, zice ca e ok si iti vireaza suma sa atingi toata fisa de reparatii.
Oricum ar fi, chiar si cu decont ulterior, sunt bani care intra destul de repede tocmai pentru ca inainte ai prezentat un plan, pe pasi, pe criterii. Acum trebuie doar sa trimiti facturile si pasii atinsi. Ca te-ai imprumutat sa ii atingi, ok, cand primesti banii aia inapoi, tu ti-ai reparat masina cu niste costuri minime, eventual dobanda suportata din imprumut pana cand ai decontat.
Eu aș vrea să văd în discuție măsuri concrete, că altfel vorbim degeaba. Eu am lucrat la 6-7 aplicații de finanțare în toată țara (toate în infrastructură) în diverse etape. În primul rând, durata de aprobare a aplicației de finanțare e de 4-5 ani. În al doilea rând, până se aprobă și până se pot face efectiv plăți trebuie să scoți mulți bani din buzunar pentru a plăti studii, proiectanți, constructori etc. Acum gândește-te că e ușor să spui că faci împrumut sau că scoate statul bani de undeva, dar vorbim de primării, companii de apă, termoficare sau drumuri, CFR, ANIF, unii sunt SA, alții sunt deja îngropați în datorii și tot așa. Și e frustrant că uneori se aprobă finanțările și nu ai cu cine să faci treaba pentru care ți s-au promis banii – nu ai proiectanți și constructori în țară.
Concluzia e că mergem din inerție, face fiecare cât vrea sau cât poate, cu o legslație în continuă schimbare și educație tot mai precară.