Dimineata cand imi savuram cafeaua la buticul de langa birou, ascultam cum doi invidizi emiteau pareri despre criza financiara. Nu am putut sa ma abtin si m-am bagat putin in discutii.
Nu au inteles ce am de zis deoarece ei au facut niste rate la acea vreme si este greu sa le schimb parerea despre criza.
Din punctul meu de vedere nu a existat nici o criza financiara, a fost o chestie la ordin de selectie a populatiei.
Unii spun ca a fost pentru saracirea populatiei, am putea gandi si asa daca am fi ipocriti si am gandi ca bancile ne-au obligat sa luam credite.
Cum a fost de fapt, in Romania toata lumea avea job si se putea trai cu 1000 ron, toti aveau mari pretentii si ocupau diverse locuri de munca fara a avea vreo calificare.
De ce existau aceste locuri de munca? Pentru ca noi de fapt nu prea produceam nimic. Majoritatea afacerilor demarate in trecut se bazau pe credite si supravietuiau din credite. De aici si impresia ca existau bani in piata.
Toata lumea lua credit, deschideai o alimentara, angajai 4 oameni si credeai ca iti merge bine dar de fapt sustineai alimentara din banii bancii, banii cheltuiti in alimentara ta de la populatia proveneau tot din banci, fie ca un client cumpara de la tine dupa ce luase un credit ori si el era platit de un angajator care s-a imprumutat sa il sustina pe el ca angajat.
Pe scurt, toti ne lafaiam in bani imprumutati.
Lucrurile s-au supraevaluat rapid, brusc parea normal sa dai pe o casa aproape dublu fata de cat era valoarea ei reala. De ce? Pentru ca unii au speculat cresterea si au profitat, aia au facut bani.
Altii nu au evaluat cresterea si au crezut ca asa va ramane, au investit tot ce aveau si au falimentat.
In acest moment vedem sute de apartamente noi si goale, de ce? Pentru ca la momentul respectiv investitorul a cumparat mana de lucru la pretul crescut al pietei si astazi nu isi permite sa vanda la pretul actual.
Daca investitorul ar fi vazut acea crestere fortata, ar fi contractat mana de lucru la pretul normal si astazi si-ar fi permis sa vanda un apartament la pretul real.
Conspiratia, oare exista o criza voita? Eu zic ca da. Ni s-a ridicat brusc standardul de viata pentru a avea impresia eterna a romanului „Ba ce bine o ducem” , apoi ai fost lasat sa stai acolo putin sa te simti bine dupa care a venit firescul, criza.
S-au inchis afacerile creditate, oamenii au ramas fara locuri de munca.
De ce zic eu voit? Pentru ca nimanui nu’i pasa ca se imprumuta.
Bancile iti dadeau si 10 credite dar tu aveai leafa de 1000 ron, indivizii faceau credite pentru perdele si aveau o eterna stare de avutie pe banii altora.
Deci eu consider ca nu a fost o greseala, au fost lasati sa se imprumute ca mai apoi sa se poata ajunge aici.
Sunt doua teorii pentru care s-a ajuns la criza:
1. Trebuia sa ajungem la valoarea reala a traiului si demontata iluzia starii de bine. Deci responsabilizarea indivizilor.
2. O populatia cu un nivel de trai bun este mai greu de controlat, asa ca in starea actuala e mai usor sa arunci un os la 5 insi cand dau la lopata.
In criza au intrat companiile fantoma care nu au avut o politica sanatoasa si au intrat in valul brusc al cresterii economice.
Au intrat indivizii care au garantat 990 ron din venituri de 1000 ron.
Au intrat indivizii care nu aveau calificari dar s-au perindat rapid de la o companie de traditie la orice alta firma fantoma pentru ca in acel moment toti aveau proiecte, toti dezvoltau si dadeau si salarii peste medie.
Daca tu ca individ ti-ai dat demisia de la o companie puternica care a refuzat sa iti mareasca salariul de la 900 ron la 1300 ron pentru ca a avut o previziune echilibrata, tu ai fugit la Gigi SRL care ti-a spus ca „Asta e viitorul” si ti-a dat crestere salariala, ce pretentii ai? Gigi SRL nu mai exista acum, a avut fix aceiasi mentalitate ca si tine.
Unde este criza de fapt? In cifre nu? Ca avem mai multi someri. Da dar daca ne-am gandi ca mare parte din ei nu aveau nici o calificare si munceau doar pentru ca toti aveau afaceri, acum ne raportam la zilele de astazi cand cei mai multi angajati sunt mai bine pregatiti, nu vad o pierdere.
Nu sunt ipocrit, sunt si victime colaterale, angajatori cu traditie ce au falimentat si automat de aici rezulta si oameni far job-uri. Dar iar revin la acest ciclu vicios.
De exemplu o fabrica de sarma cu traditie, a produs zeci de ani cu o anumita cerere in piata. Apoi vine cresterea, fabrica de sarma extinde productia si numarul angajatilor pentru ca au aparut in tara firme multe consumatoare.
Vine criza, clientii de moment dispar, de ce nu revii la vechea productie? Probabil ti-ai anulat contractele vechi, pe preturile vechi profitand de noul val de cereri. Asta inseamna sa ai viziune, daca ti-ai tradat clientul traditional, atunci si el si-a cautat o alta sursa, deci meriti sa falimentezi.
Populatia a asimilat falimentul companiilor de stat cu criza financiara. Foarte gresit, companiile astea de stat au avut candva un management sanatos si au rezistat unor vremuri mai aspre. Companiile de stat nu au falimentat ca nu mai aveau ce vine si cui vinde, au falimentat ca asa s-a dorit.
Asa ca falimentul lor a facut parte din planul crizei. Cum stim toti, majoritatea companiilor de stat au fost vandute catre investitori straini ca mai apoi sa fie desfiintate. Asta nu a insemnat criza ci eliminarea competitiei.
Apoi oamenii corupti care au falimentat aceste companii au avut un paravan foarte bun, criza. Populatia vedea fabrica cu fabrica la pamant, la tv auzeai de faliment cand de fapt acolo se extrageau sume imense de bani.
Daca aceste companii nu ar fi fost falimentate, cum s-ar mai fi manifestat criza? Oamenii ar mai fi avut inca de lucru, probabil le-ar fi scazut salariile, dar de munca aveau. Deci criza nu ar mai existat.
Noi in raport cu criza am fost ca un porc de Craciun. Ne-au ingrasat cativa ani ca mai apoi sa ne sacrifice. Noi ca porcii ne-am alimentat consistent desi unii din noi tipau in gura mare „Nu musca din mar, e otravit„