La ce vârstă zici „Gata” profesional?

Am fost mereu un disperat după performanţă, când aveam 18 ani mă măcina ideea că voi ajunge un bărbat matur cu soţie şi copil şi nu le voi putea oferi o viaţă decentă.
Tot în acea perioadă eram conştient că aveam o şcoală profesională şi nimic de trecut pe CV, nu puteam pune job-urile la negru. Am fost mereu un tip isteţ care a ştiu să speculeze orice prilej de a face bani doar că eram conştient că acei bani trebuie cumva în viitor să vină pe acte pentru a putea închide bine ochii noaptea.

Chestia a fost că nu am stat cu mâinile în sân, a trebuit să mă simt prost la câteva job-uri jalnice, prost pentru că nu puteam fi băgat în seamă sau să cer mai mult. Am luat decizia să muncesc implicat şi în paralel să fac liceul la seral, altfel nu puteam să muncesc şi să fac şi şcoală.
Am terminat acel liceu, dar ce naiba fac cu examenul de bacalaureat? Că eu materie pe bune nu am mai făcut din clasele 5-8. Aşa că m-am pus 2 săptămâni cu burta pe carte, am un mare avantaj că mă ajută şi memoria vizuală.

Şi am luat şi bacalaureatul, cu 6.73 dar nu mai conta, acum mă puteam înscrie la Facultate. Între timp am decis să las boschetăreala cu taximetria şi m-am angajat şi agent vânzări, se întâmpla în iunie 2011.

A fost tot ce mi-am dorit, să pătrund în cadrul unei companii ca mai apoi să pot creşte. În ianuarie 2012 am fost promovat supervizor junior sales, mai exact a trebuit să îmi formez o echipă din oameni aduşi de mine, să îi învăţ să vândă, să îi fac o echipă în adevăratul sens. A urmat un an greu, eram nou şi nimeni nu mă băga în seamă, am fost şi conflictual aveam impresia că duc pământul pe umeri şi că toată lumea îmi vrea răul.

Mi-am continuat şi facultatea, postul de supervizor cere 100% implicare aşa că am făcut facultatea la distanţă, mi-a plăcut domeniul „Relaţii Internaţionale şi Studii Europene” aşa că examenele le-am luat pe bune.
Am terminat si Facultatea şi am luat şi licenţa cu 9.80, acum va urma şi un master, doar că vreau pe alt domeniu.

Ţin minte că începusem cu un salariu mic, un salariu mediu iar din 2012 până azi am reuşit să îmi duc veniturile la +200%.
Succesul meu a venit în urma implicării mele, am primit multe acuze din cercul apropiaţilor cum că sunt setat prea mult pe job, însă eu aveam şi am un ţel, acela de a nu îmi plânge familia de foame şi cu asta mă ghidez.

După un an şi jumătate de supervizare am devenit bun şi mi-am dat seama de asta, aşa că mi-am propus să devin şi mai bun şi am încercat să îmi brand-uiesc puţin numele în companie.

Astăzi când scriu rândurile astea le scriu după 3 ani de supervizor şi ultimile zile ca supervizor. Pentru că am dat peste 100% mereu şi pentru că am demonstrat că se pot face echipe competitive şi nu doar grupuri sau mase de oameni denumiţi echipă mi s-a pus în faţă o nouă provocare.

Aveam nevoie de ceva nou ca de aer, atinsesem deja maximul pe zonă şi totul îmi curgea atât de natural încât ziceam că nu mai am încărcare.

Aşadar de la a face o echipă de vânzări pe care să o coordonezi acum va trebui să fac 7-10 echipe de vânzări pe pieţe noi, pieţe oarecum grele, mentalităţi noi.

Mai exact din Supervizor într-un oraş numit Galaţi, devin Coordonator de regiune, regiune pe care eu trebuie să o dezvolt aşa cum am dezvoltat o echipă.
În ultimile 12 luni de zile am fost mereu plecat, pot număra pe degete de câte ori am fost acasă, însă nimic nu se face fără sacrificii.

Este o provocare uriaşă, plecând de la faptul că sunt proaspăt propietar de apartament în Galaţi dar îmi caut chirie în Iaşi până la imensitatea de oraşe pe care va trebui să o coordonez, de la Bârlad până se agaţa harta’n cui la Suceava.

Dar nu am putut să refuz, probabil dacă m-aş fi speriat şi aş fi refuzat aş fi avut coşmaruri toată viaţa.
Sper ca în 3 ani să revin aici pe blog şi să scriu la fel despre încheierea acestui ciclu şi acceptând o altă provocare sau să scriu că sunt bine, bine stabilit, am făcut lucruri frumoase şi este cazul să mă potolesc.

Am 27 de ani, consider că ăştia sunt anii de glorie când poţi face ceva în viaţă şi când poţi să îţi asumi anumite sacrificii.
Probabil la 30+ voi avea un copil şi voi dori să stau chill, să nu mai alerg atât, să am o stare financiară liniştitoare, să nu fiu nevoit să iau de la gura copilului niciodată pentru a putea plăti întreţinerea.
Şi mai mult mă gândesc serios la un plan de economii sau pensie privată, pentru că anii zboară al naibii de repede şi te trezeşti în curul gol. Mai ieri aveam 20, astăzi am început de chelie, mă dor toate şi am 27, în scurt timp am să mă trezesc la 35 de ani, tot eu şi am să repet „Ce fel au fugit anii de mine”.

Ţinta mea maximă pentru alergătură este vârsta de 35 de ani, apoi planul este să îmi fac datoria de tată iar cariera profesională să o am atât de bine pusă la punct încât să fac totul din inerţie.

Salut 👋
Îmi pare bine să te cunosc.

Înscrie-te pentru a primi conținut nou pe email. Vei primi un singur email pe săptămână cu ultimele articole.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

11 comentarii la „La ce vârstă zici „Gata” profesional?”

  1. Cel mai smecher superviser ever ! Succes acolo unde te duci , sunt sigur ca te vei descurca , chiar daca nu as fi vrut sa pleci , asta e , mergem inainte 🙂

    Răspunde
  2. Felicitari pentru noua pozitie si pentru viziune. Eu sunt in categoria aia de +35 si acum trebuie sa am grija de copii plus casa si celelalte 🙂 E de admirat sinceritatea pe care o ai cu tine insuti.

    Răspunde
    • Multumesc.
      Eu am incercat sa grabesc putin lucrurile cu casa, am luat apartament dar viata are alte planuri cu mine.
      Cumva in sinea mea stiam ca va veni un moment ca asta pentru ca stiam cat am muncit si unde ma aflu doar ca nu ma asteptam sa vina atat de repede , pe pozitia asta si de o asemenea anvergura.

      Răspunde
  3. Nu stiu daca este o varsta, nu stiu daca as vrea sa zic stop vreodata la invatat. Intotdeauna as vrea sa avansez, sa invat tot mai multe. Momentan lupt si eu pe mai multe fronturi si sper ca in perioada urmatoare sa imi iau si eu masina mea, sa imi iau casa mea.
    Vedem ce ne rezerva viitorul. Sanatate sa fie!

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.