De când am copil sunt mai atent la tot ce ține de învățământ, la ce e util, ce nu e util și ce amprentă reală are școala asupra viitorului.
Din păcate pot spune că școala românească nu educă, doar le formează o bază minimimă. Îi învață să scrie, să citească, să facă calcule matematice, dar cam atât.
Școala nu este adaptată deloc contextului românesc, nu este adaptată nevoilor din piața muncii și nu există predicție.
Nu am văzut nicăieri cursuri basic de economie, despre antreprenoriat, materii care să explice efectiv ce înseamnă fluxul banilor, de ce plătim taxe, de ce trebuie să votăm, nimic!
Lucrurile astea trebuie să le facem noi, problema e că nici noi nu suntem mai educați. Ok, o să te simți aiurea și o să zici că tu care citești textul, ești educat.
Tu ești, eu sunt, vecinul este – dar marea masă nu este! Marea masă nu știe să dechidă un PC, are zero competențe TIC, face credit la perdele.
Astfel, cum am vrea noi să educăm masele? Nu mă gândesc să devină toți mari somități, dar să aibă niște minime noțiuni.
Să învețe copilul încă de mic că poate genera din mâinile lui niste lucruri vandabile, că dacă vrea confort trebuie să iasă din zona de confort.
Ar putea învăța că în loc de 4 ore pe Play Station poate învăța să facă grafică la pliante de exemplu. Nu contează că va câștiga 10 lei sau 1000 lei, contează că învață fluxul banilor.
Așa, când va ajunge la maturitate, va înțelege lucrurile, va înțelege că primul job e normal să fie pe minim pe economie, dar ține de el să crească.
Altfel, în situația actuală alimentăm electorate de tip AUR : să ne dea statul, să îmi mărească, să îmi dreagă, să îmi facă – nu e el de vină, e mereu altcineva.
Eu personal știu că dacă aș fi avut niște chestii basic de mic, azi aș fi fost mai bine. Eu sunt ok, dar asta în ciuda a ceea ce suntem pregătiți de societate.
Mă uitam că deja s-a adus și la noi modelul finlandez, încă din școala gimnazială se predă copiilor dezvoltare personală și de antreprenoriat.
Îi ia pe copii, îi duce la tot felul de fabrici să înțeleagă cum se fabrică ce mănâncă ei, cât este de muncă, cât costă.
Apoi, încă de pe la 10 ani sunt puși să facă proiecte pe care apoi să le vândă.
Nu avem asta, avem auxiliare scrise prost cu cerințe scrise de analfabeți. Avem profesori de engleză care nu știu engleză și aici. Directori de școli care plătesc facturi astronomice la operatori pentru un model nou de telefon, miniștri vai de mama lor.
Efectiv nu ai cum cu asemenea sistem, problema e că sistemul actual naște viitorii dascăli, școliți în aceeași prostie și mediocritate.
Cel mai urât e că nu trebuie să reinventăm noi roata, putem efectiv să copiem de la alții, nu trebuie să ne ardem mințile prin ministere.
Dacă statul ar vrea cu adevărat, sunt convins că ar fi multe universități care ar prelua inițiativa și ar lucra pentru o programă încă de la clasa 0.
O programă ușoară, fără teme acasă, aplicată pe nevoile societății, ușor de înțeles de către copii! Dar nu, am scos notele să nu se mai simtă nimeni prost, dar în loc nu am adus nimic bun.
Cât de mult pune chiar și nivelul ăla de bază școala românească? Nu știu, dacă dai bursă la nota 5, dacă citești orice grup, secțiune de comentarii, asculți un politician….se pare că nici nivelul ăla nu reușește să îl îndeplinească bine.
Ce zici tu aici e un ramble pe care parțial îl înțeleg, dar omiți lucruri și mergi spre gaslighting. Școala românească a rămas în urmă, dar nici nu avem cum să fim așa ancorați în curentul capitalist, că noi avem puțin altă cultură. Cum să n-ai noțiuni de bază în școală? În gimnaziu înveți să citești și să faci sinteze, alături de istorie și matematică de bază. În liceu ai economie, iar la facultate ai tot ce ține de fluxul banilor – la inginerie înveți inclusiv despre normarea muncii. Ruptura la facultate e că abia acolo ți se spune că acum că ai noțiunile de bază trebuie să cauți mai departe, iar până acolo citești dintr-o carte și tot de acolo ești întrebat.
Copilul trebuie încurajat să facă lucruri, nu să vândă. Trebuie să fie curios, să încerce și să aibă mijloace. La noi abia după anii 2000 puteai avea un PC acasă, iar internet câțiva ani mai târziu. Nici măcar acum nu avem acces la informație de calitate, poate doar prin facultăți ai ocazia să citești ceva pertinent legat de cercetare, de exemplu. Încă avem iluzia că informația e peste tot, dar noi orbecăim și nu prea știm ce și unde să citim. Eu cred că dacă am face un studiu pe bune, la ce mijloace am avut și cum ne-am chinuit să le folosim, nici n-am sta rău. La noi nu prea s-au scos cărți și cursuri de formare, a învățat lumea cum a putut.
Probabil că nu poate statul să facă de toate, dar am mai pus întrebarea asta și s-a făcut liniște: când a fost ultima oară (dacă) te-ai implicat în vreun fel la o școală sau facultate? Ai făcut vreun studiu, ai încurajat vreun concurs? ai dus informație, ai întrebat profesori ce nevoi au? Te-ai gândit că dacă tot ai ceva de împărtășit ai putea să o faci? E greu, știu, cere timp și muncă, mai bine îi cerți pe toți așa virtual că nu fac nimic.
Masele sunt educate de intelectuali. Ăia promovează arta și stilurile de viață în general, nu încearcă să vândă și să exploateze.
Ce spui tu aici cu materiile pentru copii e fix ca ăla care voia să bage șahul în școli, că na, ajută copiii la gândire. Așa faci și tu cu ceea ce crezi că e educația financiară – mai aia lipsește, să-i spui unui copil de 10 ani cum e cu fondurile de investiții.
Nu, nu te duci la 10 ani să îi zici de fonduri de investiții dar poți să îl înveți valori, gândire strategică, creativă. Am zis că școala îți pune o bază minimă, atât.
Zici de facultate – îți reamintesc că piața nu are nevoie doar de facultăți, oricum, și din alea avem facultăți ce nu mai au căutare pe piață.
Uite un exemplu – în contextul actual, ce relevanță mai are liceul metalurgic din Galați? Și câte alte licee/facultăți cu profil inexistent mai avem? De ce nu le reformăm pentru piață?
Referitor la implicare, am încercat de câteva ori chiar la liceul agricol de la mine, dacă te opreși la administratori și directori….nu ai cu cine.
La 10 ani îi înveți acasă lucrurile alea pentru că sunt de bun simț. Într-o familie de intelectuali, normală, un copil învață lucrurile alea de la părinți, fără cursuri speciale. Într-o familie săracă copilul are alte priorități la vârsta aia.
Cum spuneam, intelectualii educă și rezolvă problemele la nivel de concept. Ne plângem că n-avem infrastructură, orașele sunt în paragină, n-avem căldură sau apă caldă și (ironic) stăm prost cu învățământul. Ca să treci de astea ai nevoie de arhitecți, ingineri, profesori, ghici de unde vin ăia.
Așa e, n-avem nevoie doar de facultăți, de asta zici că nu e nevoie de liceul metalurgic? Trec peste faptul că noi aveam o tratiție în metalurgie, ne tot lăudam că am furnizat oțel pentru turnul Eiffel, dar uite aici ce are liceul ăla: tehnician operator roboți industriali, tehnician ecolog, lăcătuș construcții navale, electrician, mecanic echipamente hidraulice – zici că astea nu sunt de actualitate? Și fix la Galați, unde mai există metalurgie nu e nevoie? Vezi că avem chestii în țară, mai o stavilă la un baraj, mai o turbină, când se strică alea nu merge să suni la Depanero. De toată școala avem nevoie, și de arheologi e nevoie, că suntem încă la Decebal, Burebista și Traian.
Ca idee, povestea cu „antreprenorii” vine de la americani, că ăia numai coordonează și pun pe alții la treabă. Noi putem fi așa numai dacă sunt unii pe care-i putem pune la treabă dar, spoiler, nu sunt. Noi ne plângem că la Cernavodă nu crește producția sau că nu avem retehnologizare la Porțile de Fier, dar n-o să mai ai cu cine să sudezi o hală, că în loc de sudori și oameni care să-i școlească o să avem antreprenori. Bine, hai, că m-am lăsat dus de val, dar problema asta o avem și când trebuie renovat un spital: nu-i avem nici pe ăia care să scrie ce e de făcut, nici pe ăia care să dea cu ciocanul.
Mi-e greu să cred că dacă te duci cu resurse care să-i ajute pe elevi și pe profesori nu vei avea la un moment dat deschidere.
pune o baza foarte mare, ar trebui simplificate lucrurile
Se spune că… Vremurile grele nasc genii, și cele bune….. Idioți! Pornind de la asta … Îți spun un lucru… Eu sunt ceea ce sunt acum dintr-un singur motiv! Am avut acces la inspiratie!
Pe mine ce nu mă poate inspira, nu îmi poate atrage atenția!
Însă nu am subliniat asta, doar așa sa mă laud eu, ci datorită faptului că îmi dau seama că toată lumea funcționează la fel! Adică așa evoluează! Fie că o face in direcția bună, fie în direcția mai puțin buna!
Totuși nici pe mine nici pe tine, nu ne inspiră orice, și nici pe alții!
Deci ce acceptam noi ca fiind inspirație?
Ceea ce este important pentru noi!
Deci prima data? Al cui fan suntem? Cine ne inspiră? A da! Părinții!
Tot ceea ce vedem în casă, consideram a fi normal și … La vârsta adultă, chiar fara sa conștientizăm, replicam in viața noastră de adult!
Vorbeam de curând cu o prietenă ce trece acum printr-un divorț, despre care a ajuns la concluzia că ar fi trebuit să ajungă mult mai devreme…. Și mă întreba…. Ema? De ce nu am făcut asta mai devreme? Știam că stau într-un mediu toxic, și din 20 de ani, cel puțin 10…. I-am pierdut….
I-am răspuns așa: Pentru ca singura relație de cuplu, cu rol educativ cu care ne identificăm, este relația părinților noștri!
Pot sa îți pun eu sub nas 100 de romane de dragoste! Singura relație de familie pe care ai trăit-o vreodată este cea a părinților tăi! Pentru că numai cu ei ai trăit în casă! Restul? Sunt exact așa cum suna! Povesti!
Si dacă părinții tăi au continuat casnicia doar așa, sa para in ochii lumii…. Tu in mod subconștient procedezi la fel! Instinctual vorbind!
Unde vreau sa ajung cu asta? La faptul că noi suntem prima inspirație pentru copilul nostru! Noi! Subliniez noi! Prin ceea ce suntem și facem noi! Nu prin ceea ce îi impunem copilului sa facă diferit!
Face ce îl obligi sa facă, cu recompense sau pedepse, temporar, forțat, și doar in fata ta, și numai până când ajunge sa decidă singur!
Natural și instinctiv va face ce faci tu!
Deci? Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul tau, la nivel de educație? Este sa te iubești pe tine! Sa ai grijă de tine! Sa faci tot ce tine de tine pentru a atinge maximul posibil pentru tine! Dar și pentru el în același timp!
Care este cel mai rău lucru care îl poți face pentru el?
Autosabotarea! Dece? Pentru că pe lângă durerea provocata, pentru că da, pentru cine reprezinți inspirație, este foarte dureros, și știu foarte bine ce vorbesc!
Dincolo de asta…. Tu asta îl înveți! Că e normal sa se puna pe ultimul loc!
Cum sa înveți să te iubești pe tine?
Chiar copilul tau te învață asta! Cum? Ai obiceiuri, pe care nu ai vrea sa le vezi și la copilul tau in viitor? Renunță la ele acum!
Și da, despre asta nu se învață la școală!