De ce să nu fii adeptul metodelor teoretice

Salariul nu intră pe card prin metode teoretice, totul este practic, faci/produci intră și banii, o lălăi cu teorii? nu intră bani pentru că nu produci, poate produci doar milă.

Din acest motiv oamenii care trăiesc crezând în teorie, ajung să moară de foame și nu performează niciodată.

Articolul ăsta pornește de la două chestii :
1. O contradicție cu un trainer care nu a aplicat în viața lui ce scoate pe gură (e trainer nu speaker)
2. O discuție cu niște foști colegi de școală care se mirau cât câștig și ce poziție ocup , că doar ei erau niște premianți iar eu un chiulangiu profesionist.

Am să răspund la punctul 1 și sper să citească și să înțeleagă, ea și restul de cititori.

A fi un trainer bun ar presupune și experință în acel domeniu, o experiență practică prin care tu ai avut succes și acum vii să înveți și pe alții metodele tale.

Trebuie să știi să analizezi pașii de urmat, să îi explici clar și cel mai important, să fii pregătit să demontezi orice obiecție prin argumente raționale.

Teorie știm toți dar prea puțini o aplicăm, pentru că teoria este construită mai mult pe partea emoțională a omului, îți spune doar lucrurile frumoase și începi să visezi frumos.

Din acest motiv au și apărut zeci de cărți despre succes, oamenii ăia nu au avut niciodată succes în ceea ce vă povestesc vouă, succesul lor vine fix din cărțile cumpărate de voi (nu generalizez pentru că sunt si cărți bune).

În practică lucrurile se schimbă, la trainingul teoretic nu ți-a zis nimeni de obiecțiile clientului, de nevoile sale, de caracterul clientului dificil sau cum să faci față la o înjurătură din partea clientului.

Pentru că omul nu a fost instruit cu aceste părți negre, se va pierde, cei mai mulți vor claca și vor renunța la respectivul job.

Pentru că în mintea lui ceva nu se leagă, există acea poveste frumoasă spusă de trainer, acel produs miraculos care se va vinde singur, apoi există acea realitate practică care ține doar de abilitățile celui ce prezintă produsul. E ca și cum te-ai arunca în pișcină dar de fapt ai sărit pe ciment.

Deci NU te proclama trainer dacă știi produsele de pe net dar nu știi și feedback-ul din practică.

Răspund la punctul 2. În timp ce colegii mei erau preocupați să scoată note mari tocind, doar pentru că mami îi dorea la un liceu bun, nu înseamnă că mie îmi lipsea ceva din cap doar pentru că…chiuleam.

Liceul și facultatea au făcut parte din copilăria mea, chiar așa le-am și tratat. La acea vreme eram interesat de chestii de adolescenți, nu mă interesa să fac un liceul doar pentru că așa și-ar fi dorit mama.

A se nota că nu era o garanție că nu mă va interesa viața niciodată, din contră de la 18 ani am început să fiu interesat de o carieră și ce pași să urmez.

Ce m-a ajutat pe mine și pe ei nu? Păi în primul rând inteligența, o notă 7 eu o luam fără să învăț, ai luat un 9 tocind deci nu citind ci tocind. Practic mie îmi rămânea ceva în cap, lor nu pentru că doar au memorat ceva pentru acea notă, apoi au dat erase.

Fiind mai preocupat de viață decât de o modalitate să scot note mari, am reușit să observ viața, mecanismul ei și lucrurile care contează.

În timp ce eu mă apucam de facultate, unii erau deja plictisiți de acel tocit continuu care nu le adusese nici un beneficiu, în afară de lauda părintească.

Eu am învățat să muncesc, să respect niște pași pentru a ajunge la ce mi se cuvine, când doar tocești si ajungi la un standard astfel, e ca și cum ai sărit niște pași. Nu ai asimilat nimic, ai furat să fii mai bun, acum există o problemă pentru că furând nu știi cum să te menții acolo.

Astea fiind spuse, acei colegi (din câți mai știu eu) care au urmat școli cu nume au ajuns să fie contabili pe 8 milioane, tubulator în șantier, bibliotecară la V.A Urechea, spălătorese prin Italia, etc. Din toată clasa aia de 30 de inși, mai știu un singur om care câștigă bine prin sectorul bancar, culmea nici ăla nu s-a spetit în toceală, ba era partenerul meu de chiulangereală.

Deci toți ăștia nu reușesc să ridice peste 1500 ron/lună, dar mi-am auzit replica „Du-te bă că nu te cred că iei atâția bani, păi tu ai fost și corigent la matematică” , da scumpi și mai aveam și 400 de absențe, nu trebuie să fiu exemplul nimănui pentru că eu am știut să îmi fructific abilitățile.

Dar nici tu nu trebuie să fii exemplul nimănui, ești exemplu de AȘA NU pentru toți părinții idioți care își forțează odraslele să urmeze anumite cursuri doar pentru a se lăuda la colegii de serviciu.

Ești cea mai vie dovadă că un om trebuie ajutat să se dezvolte acolo unde are abilități și îi place, fără să fure, prin muncă să înțeleagă procesul.

Amintire : O colegă mi-a spus la un concurs de istorie să nu particip că fac clasa de râs, cumva măscăriciul din mine a reușit să ia 3*10 la fel ca Nadia Comaneci.

Nu cred că a înțeles nimeni niciodată că am luat acele note pentru că îmi plăcea obiectul și nu am tocit pentru laude, chiar dacă mă încăpățânam să nu trec pe la ore.

Închei amuzant prin a spune că 70% din ei au facultățile de Drept, AS și Litere dar nici măcar unul nu profesează (de ce faci Dreptul dacă nu vrei să profesezi?) , nici măcar unul nu are habar despre domeniile studiate în facultate.

Dar recunosc, nu mă pot lăuda cu o diplomă de capacitate de notă 9, se pune una de licență de 9.80 ca nu le prea stiu ordinea si relevanța.