România are nevoie de un supererou! Urgent.
Toți ne-am uitat la filme gen Iron Man, Batman, Superman. Supereroul românesc nici măcar nu ar trebui să fie prea super, doar erou.
Dacă stau mai bine să mă gândesc, nici măcar erou ci doar un om cinstit care să bată sistemul și să fie dedicat muncii lui.
Americanii au această tradiție cu supereroi, ei își văd soldații ca adevărați eroi, își votează liderii la fel.
Liderii americani mereu au fost niște eroi pentru țara lor. Nu pentru restul, dar pentru țara lor da.
Mereu au călcat orice în picioare, au cumpărat orice, au inventat teroriști pentru avuția statului.
Ai noștri? Au furat din propria țară, măcar ăia fură și se folosesc de alte nații.
După fiecare film cu supereroi ai sentimentul ăla plăcut că binele învinge, că eroul nostru deși trece prin multe încercări, domină răul și il pedepsește. Apoi te pui la somn, dimineața când îți bei cafeaua dai drumul la știri și vezi noi dosare, noi șpăgi și noi oameni puși să ne conducă cum sunt urcați în dube.
Am zice că avem erou, acei mascați care îi ridică pe indivizi, dar nu! În fapt, după cum spun zvonurile, acele ordine de arestare eroice, tot din partea americii vin.
Noi prin istorie am avut eroi, zic asta pentru că așa micuți și săraci, am avut oameni care s-au dedicat țării.
Au condus războaie, au semnat acte strategice de pace, s-au dat cu dracul pentru a-și apăra țara.
Liderii 2015 sunt niște clone 1990, oameni fără scrupule cu ADN-ul lui Ili Ivanov (Iliescu pentru babe), oameni pe care orice popor coerent i-ar declara nongrați poporului.
Dar am fost mereu o masă ușor de controlat, ușor de mințit și ușor de sărăcit. Când populația plânge de foame, e ușor să o cumperi cu minciuni și făină.
Deci da, avem nevoie de un om pe care sistemul să nu îl sperie, să nu aibă trecut dubios , să nu poată fi șantajat.
Un om care să zică sistemului „Până aici bă, de aici faceți ca mine sau plecați” dar cine să o facă? Sau cât timp va mai trece? Cât am fi de săraci, liderii au acces la bogățiile țării.
România nu este încă vândută, încă se poate regenera, are resurse, are mână de lucru ieftină, are oameni deștepți, dar nu are coaie.
La momentul Klaus recunosc că am fost naiv, părea un om rupt din imaginea politică, parcă era altceva, parcă se exprima altfel, parcă nu era politicianul român.
Așa că o țară întreagă am văzut în el acel supererou de care povestesc. Însă se pare că acest supererou este mai preocupat să fie Clark Kent decât superman, probabil nu își găsește cabina de schimb, poate o va găsi la următoarele prezidențiale.
Mă gândesc la un tânăr, un tânăr venit din rândurile noastre, unul de generația noastră pentru că din păcate noi suntem acum generația decidentă și noi suntem moșnegii viitorului, dar cine?
Pentru a ajunge acolo, îți trebuie partid și sponsor, ca să le obții, trebuie să oferi.
Cum ar fi ca populația, prin donații să aleagă un tânăr reprezentant, să îi susțină campania, ascensiunea. Mă gândesc că dacă 500 de mii de români ar dona 10 lei s-ar aduna 5 milioane de lei, deci peste 1 milion de euro, probabil ar fi necesari iar acțiunea ar aduna și mai mulți votanți.
Dar cum ne-am alege eroul? Pe ce criterii? De unde începem? Asta nu știu, chiar nu am o idee, cert este că nu vreau să mai plec din România și mi-aș dori ca nici copii mei să nu o facă, ar cam trebui să începem să facem ceva!