În drum spre Timişoara Adi şi Matei îşi fac planuri, se gândesc unde ar cheltui banii, ce ar face cu ei.
Adi este şi mai visător, îşi imaginează că se va muta din oraş cu Elena, îşi va lua un apartament şi vor începe viaţa de la capăt, acolo unde nu îl cunoaşte nimeni.
Odată ajunşi la Timişoara, lucrurile nu stau aşa cum şi-au închipui ei. Transportul este păzit şi intermediat de nişte oameni mult prea periculoşi. Ăştia nu erau dealeri, nu erau mucoşi de pe stradă , erau nişte traficanţi adevăraţi cu arme de foc adevărate.
Îşi pierde speranţa, nu mai are încredere că poate face nimic, este prea riscant. Oamenii ăia par că îi pot ucide fără să clipească.
Renunţă la planul A însă pun la cale un alt plan. Dacă tot au ajuns până aici, se gândesc să ia legătura cu câţiva dealeri locali şi să cumpere angro.
Nu găsesc nimic de calitate, doar marfă de care nu au mai auzit niciodata, însă dealerii locali îi asigură că este marfă legală. Sunt ierburi preparate chimic iar substanţele regăsite în ele nu sunt interzise.
Nu le vine să creadă aşa că se retrag la un hotel cu 5 tipuri de iarbă şi două plicuri de prafuri pentru a fi testate.
Iarba, are un efect halucinogen puternic, mult mai puternic decât marijuana însă cu timp de reacţie mai scurt.
Unele tipuri sunt mai slabe ca efect dar ţin mai mult. Altele oferă tot felul de scenarii consumatorului si decid că sunt prea periculoase, iar un alt tip este chiar deprimat.
Testează şi prafurile, ajung la concluzia că au găsit alternativa cocainei, este un praf ce dă un efect de energie, stare de bine, singurele reacţii adverse sunt lipsa poftei de somn şi a hranei.
Aleg ce este mai bun şi în siguranţă pentru consumatori. Cu 2000€ cumpără 180 de grame de marfă, nu este ce au plănuit, ei plănuia să fure totul însă Adi este disperat şi încearcă orice.
Ajunşi acasa decid să îi dea drumul mărfii în piaţă pe gratis, dau chiar unor dealeri câteva plicuri cadou, doar să le încerce. A doua zi deja aveau clienţi, decid să vândă marfa la plicuri de 1 gram, pun un preţ de 150 lei pe gram şi rezultatele nu întârzie să apară. Noile prafuri sunt denumite în piaţă „Cocaina săracului”, normal , un gram de cocaină îndoită costa 100€ gramul. Ierburilor le dau denumiri pompoase ca Duhul şi Thunder.
În mai puţin de două zile nu mai aveau nimic de vânzare, vestea noilor droguri s-a răspândit rapid în piaţă şi există cerere mare.
Au obţinut un total de 6000€, practic şi-au triplat investiţia. Adi este bucuros, este sigur că afacerea este legală şi vede cât de uşor se fac banii, aşa că decide să meargă mai departe.
Lipseşte de la meditaţiile Elenei, o minte că afacerea lui cu recuperările maşinilor de leasing merge brici şi are mult de muncă. În promite că în scurt timp nu va mai pleca atât de des, că el şi asociatul lui ar urma să deschidă nişte magazine de piese auto că ar fi găsit un importator ieftin şi există cerere dar au nevoie de bani acum.
Elena îl crede şi îl încurajează să facă ce trebuie. Va avea timp să recupereze meditaţiile.
Adi şi Matei se întorc la Timişoara, cumpără de data aceasta doar plicuri de praf. Au aflat că vin din Olanda şi încearcă să afle filiera pentru a elimina intermediarii din ţară doar că nu reuşesc, intermediarii din ţară sunt însuşi producătorii din Olanda.
Cumpără aproximativ jumătate de kg de prafuri, întorşi acasă îşi propun să pună afacerea pe roate, aşadar îşi cumpără cântar de bijuterii şi aparat de lipit pliculeţe, ba chiar dau comandă unei tipografii să le imprime şi o denumire pe plicuri „Dream”, aşa începe brand-uirea drogurilor.
Poliţia nu se agită încă, în primul rând are Matei grijă de asta, apoi înca este un caz izolat, a devenit popular doar în rândul tinerilor din discoteci şi a dealerilor.
Dealerii îi costă mulţi bani, aşa că decid să îi elimine din schemă şi îşi deschid un „Magazin de vise”. Este totul la vedere, este situat fix lângă o librărie aflată în vecinătatea unei şcoli profesionale. Geamurile sunt acoperite asemenea cazinourilor doar că au desene cu ochi, vise, stele, etc.
Nimeni nu bănuieşte momentan ce este acolo, populaţia se uită ciudat la acele desene dar ţoţi trec mai departe fără să îşi dea seama ce este în acel magazin.
În interior amenajează şi un „spaţiu de relaxare”, mai exact vii aici, tragi ceva şi stai relaxat cu muzică în surdină. Nu pleci pe stradă în starea aia.
După 2 săptămâni cererea a crescut, marfa s-a terminat. În uşa lui Adi îi bate Petrică Leu:
– Ce faci mă magicianule….
– Ce să fac, muncesc, legal.
– Ahammm dar ştii că magia asta a ta mi-a diminuat mie profitul nu?
– Păi de ce? Ce eu vând cocaină?
– Nu dar toată lumea „Dream” în sus si „Dream” în jos, cică eu acum vând scump mă şi vin ăştia la tine.
– Cerere şi ofertă.
– Da? Ia vezi cum faci să dispară magazinul ăsta al tău, asta dacă nu vrei să îmi acoperi din pierderi cedând jumătate din profitul tău.
– Petrică, uite uşa acolo, dacă mai calci pe aici , cocaina aia te va duce la Jilava, îţi garantez eu.
– Păi cum faci asta? Mă sifonezi? Păi eşti şi tu un dealer mă!
– Mi-o sug mie mă, îs legal, am acte de provenienţă iar recomandarea utilizării lor este pentru curaţare chimică, doar ierburile sunt pentru consum cu efect de therapy.
– Bine Adi, să nu zici că nu ti-am spus, văd că ai un magazin frumos, mi-ar părea rău să aud că s-a întâmplat ceva.
Petrică pleacă, însă Adi ştie că între ei tocmai s-a declanşat o dispută. Petrică poate fi tratat oricum dar numai în banii lui să nu te bagi.
Petrică şi alţi dealeri locali nu stau degeaba, aşa că identifică substanţele din produsul lui Adi şi încearcă să îl reproducă, au unde că doar cocaina vândută de ei se îndoia într-un laborator…laboratorul lor propriu.
După o lună de zile,afacerea lui Adi înfloreşte. Mai deschide 2 magazine în cartiere diferite, se fereşte încă să intre pe teritoriul lui Petrică sau în zona găştii lui Bursuc.
Adi îşi făcuse între timp tupeu şi a convins-o pe Elena să iasă cu el, sunt împreună acum, sunt la început doar chestii de ieşiri în oraş, filme, etc.
Elena începe să îşi pună nişte semne de întrebare asupra acestor magazine, ştia că este vorba de ceva piese auto însă Adi o minte că mai nou firma la care lucrează a adus pe piaţă nişte prafuri de curăţat obiecte fine ce elimină zgârieturile şi nişte plante ce se aprind în casă cu efect relaxant. Şi dorind să se extindă, l-a pus pe el Manager de magazine.
Elena îl crede iar, în piaţă nu mai existase un astfel de drog , deci nu avea idee care ar putea fi realitatea.
Va urma #miculerou …….
PS : Obişnuitul Share!