Săptămâna asta am fost pentru prima dată în viaţa mea la Botoşani. Datorită lui Bordea aveam impresia că Botoşaniul este ceva gen Tecuci sau mai rău, Zalău.
Nu este aşa, este un oraş frumuşel şi curat iar drumul până acolo este superb. Avem dealuri mişto, dealuri pline de struguri (am trecut prin sat Cotnari), dealuri pline de mănăstiri.
Şi evident ca în orice alt loc din românia, vedem şi mâna primarilor deştepţi. Cum este şi cazul primarului din Balş. Când am văzut minunea am tras repede pe dreapta să văd care e chestia cu parcul ăla, am zis că e ceva proiect mai dichisit pentru ceva crescătorie de peşte.
Un nene de pe marginea drumului m-a văzut că fac poze şi a început să râdă:
– Ehe 200.000 € a costat minunea, e făcut în vale iar când plouă se adună apa
– Păi nu a făcut un proiect? Nu se ştia că locul este inundabil?
– Ei nu ştia, ştia şi pe măsa, acum e bun doar pentru turişti, cum eşti tu (râzând)
Mai în glumă, mai în serios 200.000€ sunt foarte, foarte mulţi bani pentru un sătuc. Este şi amplasat al naibii de prost. Îţi dai seama că este prost plasat şi cu ajutorul drumului. Drumul vine puţin în vale iar apoi urcă spre sat, parcul? Am plasat fix în gaura de quvetă.
Dar cum ziceam, avem peisaje şi dealuri mişto în zonă. Moldovenii sunt foarte credincioşi.
Toată priveliştea de final este ca în zicala aia, „După ce că eşti flămând, mai eşti si fudul„