In principiu nu am probleme cu vecinii din blocul meu.
Insa pe cei din blocul de vis a vi i-as incendia. Sunt rau, foarte rau. La etajul 4 in blocul este o familie care din pacate au o fata bolnava, nu stiu ce handicap are insa pare a fi bolnava.
La inceput am trecut cu vederea insa se fac 6 luni de cand nu mai am liniste.
Seara de seara se aud tipete , plansete (sau cel putin asa par) , injuraturi. Ca nu ii da mancare, ma-sa tipa ca i-a dat, ca nu i-a dat etc.
Din racnetele bolnavei reiese ca e dificila si are cerinte peste posibilitatile parintilor.
Suparator e ca si ma-sa si fasu’ vorbesc pe acelasi ton tipator.
Nu isi inchid nici geamul asa ca se aude de parca ar fi langa camera mea.
Alalta seara atipisem putin pana cand am sarit din pat „Vaaaaaaaaaaleeeeeiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii” , am zis ca se omoara, de unde tipa ca ea a mancat doar mancare fara paine si knfdjksbfiadbf ca nu se mai intelegea.
Ma-sa pe acelasi ton „dar ti-am dat, ti-am facut”, ignor si ma pun in pat. Dupa 30 de minute sar iar ca ars , la fel racnete, imi tremura carnea pe mine.
Ma dau jos din pat si ma uit la ceas, 1:30 pe bune?
Din ce stiu eu au fost mai multe plangeri la politie dar mereu cand veneau astia sa asculte tipetele culmea incetau.
Deci sa mor nu am nimic cu boala lor, cred ca e ceva retard insa in stilul asta ne ducem pe acelasi drum si noi vecinii ascultatori.
Am sa incerc intr-o seara sa inregistrez pentru a putea oferi o imagine mai buna a chinului meu.
Singura solutie e sa ma imbat mort si sa dormn dus.
De ar fi ai mei veci ca in piesa asta, as putea trai linitit: