Vin cu o întrebare pentru cei care trec pe aici, voi ce preferați ?
Să vă luați o casă în rate sau să locuiți cu chirie?
Am întâlnit des oameni care îmi spuneau că ei preferă chiria, astfel au parte de mobilitate, nu sunt legați de un anumit oraș unde au locuința și nu îi presează banca.
Cineva chiar îmi spunea „Dacă astăzi îmi permit o chirie de 300€ și mâine nu mi-o mai permit, mă pot muta unde e mai ieftin, dacă aș avea rată ar trebui să o plătesc indiferent”
Ceva adevăr aici, dar și dacă nu mai plătești și îți ia casa ajungi fix ca atunci când nu aveai casă (există posibilitatea să mai rămâi și dator totuși).
Rata unei case este exchivalentă cu prețul unei chirii și de aici am întâlnit persoane printre care și eu care am zis așa: Mai bine plătesc rată și rămâne al meu, privesc totul ca pe o investiție, un fond la bancă care se adună în timp și la final de contract am ceva pus la saltea.
Este drept că acel ceva s-ar putea să se devalorizeze în timp și să nu mai valoreze mai nimic.
Eu oricum am ales mobilitatea la 8 zile după ce am devenit proprietare de apartament, am decis ca o rată și o proprietate să nu mă țină pe loc.
Așa că am și apartament în Galați la care plătesc rate, plătesc și chirie în Iași. Până acum am reușit să suport ambele costuri lejer însă este lesne de înțeles că nu e ok să o fac la nesfârșit și va trebui să închiriez apartamentul, o parte din sumă aș putea să o pun frumos la ciorap.
Deci tu ce preferi? Să faci pasul spre un credit sau să nu te legi la cap și să stai cu chirie?
Momentan nu sunt in situatia de a alege, dar probabil as opta pentru o rata, cum ai zis si tu este totusi o investitie,
Eu mi-am făcut un calcul, cât am plătit până acum rate și avansul, am ajuns undeva la 18000 ron.
Înainte de a face pasul ăsta, aveam același buget dar nu am reușit să adun nimic :))
Deci da, este o investiție 🙂
Eu am fost și în postura unui chiriaș, ceva vreme. Însă apoi, am considerat că trebuie să am ceva al meu. Bine, eu am fost și ceva ani plecat în afară, însă acum am tot ce-mi trebuia.. casă, apartament (de unde iau chirie lunar), mașină, propria mea firmă.. Însă, de toate se fac cu sacrificii și multă muncă, atât fizică cât și psihică. Am văzut afară, toți stau cu chirie, trăiesc și mor, fără să lase nimic în urma lor și la fel își învață și copii lor să trăiască. Ce-i drept, sunt mai puțin stresați ca noi, însă.. cum ar fi vorba noastră.. Trec ca Vodă prin lobodă prin viața asta.
Aici unii ne-ar considera pe noi primitivi, că trebuie să ne bucurăm de viață iar ca părinți suntem obligați doar să le asigurăm educația nu și casa. Aici există și o mare dreptate pentru că așa s-a cam ajuns, tinerii să aștepte de la părinți o casă, să nu se mai spetească ei, e mai lejer.
Eu am acel simț al proprietății și am zis să am și o bază, dacă peste ani am să îmi mai permit o casă sau o să vreau să călătoresc pur și simplu, am un ceva acolo pus la cizmă pe care îl vând și îmi îndeplinesc dorința.
Plus că am zis să fructific veniturile cât timp le am și mă țin curelele, nu se știe niciodată ce zi va fi mâine.
Eu n-am zis să îi pui copilului totul pe tavă, ci să îți faci atât cât îți trebuie.. gen.. o casă la țară cu maxim 2 camere, o baie și o bucătărie, eventual o terasă. Eu merg pe premiza, că cine vrea mai mult să-și facă. Eu ca părinte sunt dator să-i ofer copilului o cameră și condiții pentru educarea lui. Dacă nu-i convine ce-i ofer, să-și facă singur. Tocmai de aceea casa mea nu e atât de mare, 3 camere, o bucătărie, 2 băi și o terasă. Pe de altă parte, apartamentul l-am cumpărat pentru a fi închiriat.. deci un venit stabil. Și sunt total contra ălora de le oferă totul copiilor fără să îi învețe valoarea banului.
E bine dacă ți-ai permis să iei un apartament doar pentru închiriere, al meu tot închiriat stă dar ăsta e situația
Imi pare ca ti-am mai raspusn la intrebarea asta odata. Sa am locuinta mea.
Nu sunt prea mobil, decat in weekend, imi place sa-mi optimizez costurile la maxim, iar banii sa-i bag in placerile personale.
E o singuranta pe care sper sa mi-o permit de la anul. Sa fie locul meu, fara un credit, cu toate cele.
Mi-ai zis ceva , că strângi de câțiva ani bani pentru casă și că mai ai puțin și o iei. Era un alt subiect dar legat de casă.
eu am rate la o garsonieră în bucurești, dar nu mi-am pus niciodata problema sa stau cu chirie, dupa niste ani petrecuti la caminele studentesti :))
Nu prea am înțeles unde stai 🙂
Cei care prefera ratele se gandesc simplist: iau 40.000-60.000 Eur, am apartament dupa ce am semnat contractul cu banca. Realitatea e in felul urmator: iau 80.0000-120.000Eur de la banca, n-am nimic pana nu-i achit, sunt inrobit de banca pe o perioada foarte lunga. In plus mai trebuie sa platesc si un avans si alte costuri.Asta incearca sa mascheze campaniile bancilor, e tristul adevar…
DA, dar pe alta parte chiria la noi este cat sau mai mare ca o rata, daca ar fi fost chiriile ok, atunci romanii ar renunta la simtul proprietatii. S-ar muta azi intr-un apartament mic, apoi cand vine un copil, la altul mai mare, daca mai vine un copil s inaintezi si in varsta, poate te muti cu chirie la casa.
Dar cand dai in Iasi chirie intre 300-500€ pe un apartament cu o camera (ap nu garsoniera), iti vine sa iti iei casa.