Home » Opinii » Nu mai avem angajați, ci potențiali muncitori!


Vorbeam săptămâna trecută cu o tipă de la o companie mare de recrutare. Mă ruga să îi dau cv-urile candidaților refuzați de noi.

M-a bufnit râsul instant, în primul rând pentru că interviurile au devenit niște ore alocate aiurea, în care candidatul nu vine, sau vine și este complet pe lângă subiect.

Apoi mi-am adus aminte de târgurile de job-uri la care am participat, frumoase, sclipitoare, logistica și taxa de inscriere pe măsură, randament 0.
Târgurile de job-uri nu mai au relevanță de multă vreme, sunt doar pentru imagine.

Anunțurile pe platformele de recrutare dau bine doar în statistici și trafic, click-uri se dau, dar nimeni nu se obosește să analizeze randamentul platformelor, de ce ar face asta?

Dacă platforma și-ar analiza randamentul de cv-uri depuse vs angajări, și ar face public rezultatul, ar pierde clienți. Dacă HR-ii ar plânge că X site nu le aduce nimic, ar pierde bugetele, deci și accesul la aceste platforme, astfel ar pierde și acele minime cv-uri care le mai dau de lucru.

Reflectând puțin în urmă, acum câțiva ani, țipau oamenii că vor să muncească dar nu sunt locuri de muncă. Astăzi aud peste tot că marile companii nu găsesc mână de lucru calificată, ba mai mult, majoritatea sunt dispuse să ia un om de la 0 și să investească în el, doar că nu au în cine.

Ce s-a întâmplat între “nu avem locuri de muncă” și “nu vrem să muncim“? Nu de alta, dar pe unii zici că i-am deranjat când îi sun, deși și-au aruncat cv-ul la mișto.

O fi pauza între cele două prea mare încât oamenii s-au obișnuit fără loc de muncă? Au reușit oamenii să se adapteze fără bani? Cum? Că eu mă gândesc serios ca la bătrânețe să mă retrag într-un mediu mai domol, dar cum voi supraviețui?

Impresia este că generația nouă nu vrea să mai muncească, adevărul este că nici cea veche nu vrea să se integreze. Am văzut oameni de 40-50 ani care tratează interviurile fix ca puștiul de 18 ani, abia ieșit din portofelul mamei.

Și totuși, cum rezistă oamenii ăștia? Asistați sociali nu sunt toți, 100€ nu au toți de la Italia, videochat nu fac toate, etc.

Plaja de recrutare a devenit din ce în ce mai mediocră, oamenii se angajează și nu mai vin la muncă, oamenii se angajează și habar nu au că trebuie să fie prezenți la program.

Încerc de ceva timp să studiez fenomenul, vreau să fiu în pas cu evoluția sau involuția recrutării, vreau să înțeleg tipologia. Nu pot înțelege cum la 30+ nu ai avut în viața ta un loc de muncă, nu înțeleg cu la 40 de ani vine mă-ta la interviu și cere “un loc la birou, că îl doare apendicita pe micuț” , nu înțeleg cum tu ca părinte poți tolera chestia asta.

Ascultam la Digi FM cum o lepră la 25 de ani din Galați, spunea cu atâta lejeritate că “E nasol la muncă, îmi da mama bani” , evident că Striblea s-a enervat și dorea să intre în direct cu mama cretinului, aș fi făcut la fel.

Acum cine o fi de vină? Generația în sine care nu e dispusă să sacrifice nimic, nici măcar timpul de stat pe fB? Sau părinții care îi tolerează și îi învață astfel?

Până la a mă mai baza pe generația din spate, eu cred că o să mă pun pe învățat cât mai multe, șanse la o pensie sigur nu am cu ăștia, probabil va trebui și la 70 de ani să dau cu sapa’n terra.

SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

Comentarii

  1. Marius Cucu says:

    Citeam de dimineață că natalitatea în diaspora a crescut față de cea din România. Privind, pe ansamblu, cam așa e. În România sunt oameni de carieră mai mult, care se zbat. O fi și asta una din cauze. Cei până în 30 de ani pleacă masiv din România…. cei peste… cu greu se adaptează la piața muncii.

    • Andrei says:

      Nu știu cât de masiv se mai pleacă pentru că și în Diaspora a început să fie din ce în ce mai greu, chiar și pe puțini bani.
      Problema e că eu mă raportez la cei din țară, cei care îți trimit un cv și apoi nu mai vin, cei care nu au nimic în cv deși au 30+, ăștia unde mama lor mai pleacă?

  2. […] atât de straniu. Lumea nu mai vrea să muncească decât dacă… și dacă… și dacă. Citește articolul lui Andrei, un om ce vede mult mai de aproape acest „fenomen”, apoi revino, te rog, cu un […]

  3. […] Nu mai avem angajați, ci potențiali muncitori! […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *
Email *
Website