Home » D'ale ML » Mai lăsați vrăjeala și mergeți la muncă !!!

Acum câțiva ani, prin 2010 mergea bine scuza “nu am de muncă”, e drept că pe atunci locurile de muncă erau destul de limitate, dar tot găseai, dacă doreai cu adevărat.

Astăzi s-a schimbat totul, se găsește de muncă atât pe mână necalificată cât și pentru cei cu calificare. Vedem zeci de știri în care fabricile sau antreprenorii își închid businessurile că nu au mână de lucru.

Cred că și am scris despre un francizor care dădea bani buni pentru orașul în care activa, evident a restrâns franciza pentru că nu a găsit personal.

Astăzi companiile sunt tot mai dispuse să ofere calificare, dar cine să aplice?

Citeam prin comentariile la articolul ăsta tot felul de aberații. La o analiză atentă veți observa că toate comentariile care sunt pro angajatori, iau evident minus, nu mai contează argumentele.

Când ești asaltat de zeci de anunțuri de angajare, se împart pliante pe străzi, se fac bannere imense cu 1000 lei la angajare, se fac targuri de job-uri pe care se cheltuie bugete mari, ce scuză mai ai să spui că nu ai de muncă?

Pe ăia obișnuiți la uzină îi cred că nu sunt capabili să se reprofileze, dar pulimea de ratează și anul ăsta BAC-ul, de ce să îi mai înțeleg?

Unii se scuză că nu au de muncă, alții sunt ofertați și refuză să se mai bage în prea multe, deja au multe.

Un articol, un articol
mi-a adus astăzi o ofertă de colaborare. O chestie part-time care nu îmi solicită resurse în plus, trebuie să fac doar ce făceam și până acum, să scriu, un soi de afiliere.
Deci un articol, iar internetul behăie de “nu găsesc de muncă”! Băi zi să mori tu?!

Nu trebuie să ai 15 facultăți și nici 20 de ani vechime, companiile caută juniori, caută oameni cu potențial pe care să îi crească.

Dar cum să scoți copilul din patul mamii dacă ai ceva post de CEO, ceva să dea bine pe ulița din sat.

Țin minte că prin 2012 am angajat un tip la 31 de ani, băi cred că din milă, dar ținând cont că am reușit să mai reformez oameni, pe unii chiar i-am făcut din neoameni, oameni, i-am dat o șansă.

La nici 3 zile a venit mă-sa să îmi spună că micuțul nu poate face efort, ceva la birou nu avem? La 2 luni distanță, aceeași mama a venit la mine să îl reangajez.
– Păi cum este doamnă cu efertul? Nu era bolnăvior?
– Eh mamă, și-a revenit că trebuie, e mare și trebuie să muncească!

Am zis nu și gata, cu ăștia nu merge cu mila.

Tot din milă am angajat pe unul care toată viața a lucrat la negru, avea 8 clase și am zis să îi dau o șansă că era vai de el. Divorț, nevasta îi lua copii pentru că nu putea justifica veniturile.

În 3 luni tipul a început să câștige ok, să se îmbrace ok, după care a început să se învoiască și să îmi spună că are probleme și face controale pentru menisc.

La nici două zile m-am dus la el acasă să îi cer medicalul, omul era pe un blog alăturat, băga salahorie la interioare și fugea cu sacul de ciment în spate.

Deci, nu meritați băi, ăștia de spuneți că nu găsiți de muncă!

Ai 2 clase? Ok, țara are nevoie și de ciobani sau croitorese, se câștigă bine!

SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

Comentarii

  1. Marius says:

    Sau poti sa dai skip si sa astepti ajutoarele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *
Email *
Website