Home » D'ale ML » E dureros să îți pui câinele in lanț-ce poți sa faci

Albuș al meu este în sânul familiei din Aprilie, avea 2 luni când l-am găsit. Au urmat o serie de probleme, veterinarul spunandu-mi ca murea dacă nu îl adoptam .

Din start mi-am dorit un câine liber, pe stilul ăla american, sa sara pe mine când intru pe poartă, așa și face.

E obraznic, super obraznic, dar cred că asta iubesc cel mai mult la el. Nu am mai avut câine, nu știu să il dresez, cred eu că totuși am reușit să il fac să asculte de mine. Nu prea ascultă de Ramona, în vocea ei se simte că nu e fermă când il ceartă, el crede că se joacă cu el.

Dar nu caracterul lui m-a făcut să îl pun în lanț, forțele naturii. Recunosc că m-am gândit totuși să îi fac un tarc pentru diverse momente.

Forțele naturii. După ultima furtună, vecinul din spate s-a trezit cu ditai valul de nămol în grădina, nu de la mine, cumva de la vecinul de lângă care își face casă.

Pe scurt, între noi e un gard de plasă, vecinul de lângă mine care construiește nu are gard în drum, așa că toata apa din drum a luat calea curții lui, care a trecut prin maldare de pământ și a dus-o în curtea vecinului din spate.

Așa că azi când am venit de la muncă, tipul din spate s-a pus să dea gardul jos și să toarne centură, apoi alt gard. I-am spus că nu rezolvă până nu face cel din față lui gard, eu am zis…el face ce crede.

Să fiu mai explicit, jumătate din gardul lui e învecinat cu mine, cealaltă jumătate cu cel de lângă mine care construiește.

Și cum gardul e la pământ, Albus e babalau și ar putea fugi, mereu sare la gard după alți căței.

Așa că am luat decizia sa il pun în lanț, super grea.

 

Instant a început să plângă, apoi stătea la o distanță fix cât ii permitea lanțul . Nu venea la mine, nu raspundea la mâncare.

Repet că nu am mai avut cățel, nu știam ce să fac.

Am gândit eu “eu cum m-aș simți când cineva mi-ar ingradi libertatea de mișcare?”.

Din reacțiile lui am dedus ca Albuș are un blocaj psihic. Așa că mi-am luat un scaun si m-am pus lângă el.

Nu a răspuns din prima, tot la distanță a stat.  Așa că m-am dus să mă joc cu el in locul în care a ales el să stea.

Apoi am luat ceva mâncare si l-am mutat mai aproape de căsuța lui (de acolo pleacă lanțul, nu a dormit o secundă în ea de o lună și jumătate).

Ușor, cu afecțiune a înțeles că sentimentele mele pentru el nu s-au schimbat.

I-am dat un os de vită (moartea lui) si m-am pus lângă el. Acum stă întins la picioarele mele. Incerc cumva să îi sparg bariera psihică.

 

Probabil va plânge iar când voi pleca la somn, sper doar să il obișnuiesc.

 

SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

Comentarii

  1. miloser says:

    gasiti alta solutie , construiti un tarc ……………eu cred ca merita . este o fiinta si sa-l tineti asa legat ? cata vreme ? care este calitatea vietii lui ?

    • Andrei says:

      Sper doar 2-3 zile pana cand ridică ăsta gardul la loc. Tarc sigur fac, vor fi situații care impun.

      • Marius says:

        Poti pune un lant intre 2 pomi ceva, sa se miste el de colo colo prin curte. Sa nu sara la vecinul, dar sa poata sa aiba mai multa “libertate”. Pana la urma tot e conditionat de garduri, nu?!

        • Andrei says:

          Se pare ca problema lui nu e lanțul (are 3-4 metri). Problema lui e ca nu mai poate sa vina la terasa unde stau eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *
Email *
Website